Nașterea Domnului

CRĂCIUNUL CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE

NAȘTEREA DOMNULUI

Din Evanghelia după sf. Luca 2,1-20

În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului August a ca să se facă recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. Și Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.
În același ținut erau unii păstori care trăiau pe câmp și păzeau turmele pe timpul nopții. Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: "Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle". Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând: "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!"
Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alții: "Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul". Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.

Să privim și noi astăzi ieslea, să-i privim pe Iosif, pe Maria și Pruncul. Împreună cu îngerii să-l adorăm pe Pruncul Isus. Ieslea este catedra Învățătorului și tronul milostivirii.

Ieslea este prima catedră a Învățătorului dumnezeiesc. Din iesle, în tăcere, El ne învață smerenia, sărăcia și răbdarea. Smerenia: fiind Dumnezeu, s-a smerit pe sine, s-a făcut om, mai mult, s-a făcut copil. Sărăcia: Isus se naște într-o iesle, deși El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat prin care toate au fost create. Răbdarea: a venit la ai săi și nu l-au primit; dimpotrivă, au căutat să-l ucidă.

Ieslea este tronul milostivirii. În iesle Isus, pentru prima dată, își întinde mâinile pentru a-i primi pe toți oamenii: veniți la mine voi toți împovărați de suferință sau de păcate. Vă voi da odihnă. Să ne încredem în Isus! El ne va mângâia! Înainte de toate, va dărui celor căiți iertarea. Apoi, va dărui darul răbdării. Mai mult, va revărsa darul mângâierii și speranța Paradisului. Orice suferință încredințată lui Isus va afla ușurare; acceptată din mâna sa, nu va mai fi simțită ca o cruce.

Examen de conștiință
Crăciunul pentru mine este doar o sărbătoare de familie? Sau o zi de basm? Sau o ocazie de odihnă și recreere umană? Sau este o nouă naștere în Cristos?

Propunere

Astăzi intru la școala acestui Învățător dumnezeiesc, pentru a rămâne aici în fiecare zi a vieții mele.

Rugăciune
Doamne, care prin lumina nașterii tale ai risipit noaptea, dăruiește-ne lumina prin care să te cunoaștem, și prin care în cer să ne bucurăm de contemplarea gloriei tale. Amin.

Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione

Tipărire

A patra duminică din Advent

CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE PE DRUMUL ADVENTULUI

A PATRA DUMINICĂ DIN ADVENT

Din Evanghelia după sf. Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"

Îngerul îi spusese Mariei că verișoara sa Elisabeta va deveni mamă. După plecarea îngerului, Maria a pornit grăbită în călătorie pentru a o vizita pe Elisabeta. Fecioara Maria a făcut un mare gest de caritate: a mers la Elisabeta, a purtat multe binecuvântări în casa sa, a rămas acolo pentru a o ajuta cu smerenie și iubire.

În Maria iubirea atinge un grad foarte înalt. Ea primise misiunea de a-l dărui pe Isus oamenilor: acesta este marele său Dar, pe care îl face pentru prima dată în casa Elisabetei.

Iubirea ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu și caută nenumărate modalități de a face bine aproapelui. Bunurile spirituale sunt net superioare bunurilor naturale. Un dar mai mare decât Isus nu poate fi dat aproapelui. De aceea pe primul loc sunt faptele spirituale de caritate. Apoi sunt cele materiale precum a da hrană celor flămânzi, a-i îngriji pe cei bolnavi, a-i ajuta pe cei săraci etc.

Examen de conștiință
Sunt dispus să fac binele, binele mai mare aproapelui meu? Trezesc în mine compasiunea cei săraci, cei greu încercați, sufletele din Purgator? Sau sunt mai degrabă dominat de egoism?

Propunere

Vreau să fac măcar o faptă bună în fiecare zi.

Rugăciune
Doamne, Tu care ești Iubirea, dăruiește-mi o inimă asemenea Mariei, plină de grijă pentru mântuirea sufletelor și de solicitudine pentru cei aflați în nevoie. Amin.

Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione

Tipărire

A treia duminică din Advent

CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE PE DRUMUL ADVENTULUI

A TREIA DUMINICĂ DIN ADVENT

Din Evanghelia după sf. Luca 3,10-18
În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: "Atunci, ce trebuie să facem?" Răspunzând, le-a spus: "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!" Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?" El le-a spus: "Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!" Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: "Iar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!" Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: "Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge". Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Ioan Botezătorul chema poporul la pocăință. El însuși dădea exemplul unei vieți autentice de pocăință. Și indica modul cum fiecare putea face pocăință: "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!..." Iată adevărata pocăință: fiecare să fie corect și responsabil în ceea ce face, ieșind în întâmpinarea nevoilor celor din jur.

Prin urmare, timpul Adventului trebuie să fie un timp de pocăință, un timp de mortificare a minții, voinței, inimii, curiozității, fanteziei, limbii, a întregii vieți, pentru a crește în trăirea mai deplină a propriilor responsabilități. Să ne pregătim așadar pentru Crăciun prin exercițiul mortificării. Apoi prin exercițiul smereniei. Să ne recunoaștem slăbiciunile și defectele și faptul că avem mereu nevoie de milostivirea lui Dumnezeu. Însă smerenia să fie însoțită de o altă dispoziție interioară: încrederea. Isus vine în lume pentru a distruge păcatul lumii, vine să aducă milostivirea și pacea: să ne încredem în el!

Examen de conștiință
Sunt un creștin convins, pătruns de adâncă smerenie și încredere în Domnul?

Propunere
Să-i cerem lui Isus să-l primim așa cum l-au primit Maria și Iosif, cum l-au primit păstorii, magii și toți cei care l-au recunoscut ca fiind Trimisul Tatălui pentru a mântui omenirea.

Rugăciune
Pregătește, Doamne, inimile noastre, pentru venirea lui Mesia, pentru ca, prin venirea sa, să te putem sluji cu o inimă reînnoită. Doamne Isuse, răspândește lumina și bucuria în lume, și fie ca persoanele și popoarele să o primească. Amin.

Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione

Tipărire

A doua duminică din Advent

CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE PE DRUMUL ADVENTULUI

A DOUA DUMINICĂ DIN ADVENT

Din Evanghelia după sf. Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: "Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu".

Isus va veni la noi ca Adevăr, Cale și Viață. „Pregătiţi calea Domnului”! Pregătirea constă îndeosebi în dispoziția noastră interioară de smerenie și penitență pentru situația noastră de păcat; și de o dispoziție de încredere în Cel care ne va vesti adevărurile care ne mântuiesc, ne va trasa calea spre Cer, ne va reda viața supranaturală.

Smerenie. Evanghelia e clară: neteziți cărările, faceți drepte sentimentele inimii voastre. Omul lipsit de viața supranaturală, cu mintea întunecată, s-a prăbușit în abisul erorii și al viciului. De aceea Biserica se roagă astăzi: „Vino, Doamne, și nu întârzia. Iartă greșelile poporului tău.”

Încredere. Isus este Lumina. Profetul Isaia spune: „Voi schimba întunericul în lumină și nu-l voi abandona.” Iar sf. Ioan Evanghelistul spune: „Fiul lui Dumnezeu ne-a dat inteligența pentru ca să-l putem cunoaște pe adevăratul Dumnezeu și să fim în Fiul său”. Cristos este viața veșnică și mântuirea: „Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.

Ziua Domnului este aproape. Iată, El vine să ne mântuiască! El este cel așteptat, cel de mult dorit. Să meargă înaintea noastră, să ne învețe căile sale!

Examen de conștiință
Mă pregătesc să-l primesc pe Isus care vine în lume ca Învățător al adevărului, Calea sfințeniei și Viața sufletului? Simt această necesitate?

Propunere
Îi voi cere lui Isus mult, pentru a primi mult; înainte de toate, îl voi ruga cu o inimă smerită.

Rugăciune
„Domnul este aproape de cei care îl invocă din toată inima”.
Isuse, Splendoarea luminii veșnice, vino și luminează pe cei care se află încă în întuneric și în umbra morții! Vino și ne eliberează; învață-ne căile tale.

Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione

Tipărire

Prima Duminică din Advent

CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE PE DRUMUL ADVENTULUI

PRIMA DUMINICĂ DIN ADVENT

Din Evanghelia după sf. Luca 21,25-28.34-36
În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"

La Crăciun, se va celebra aniversarul venirii, Nașterii lui Cristos. Cu acea ocazie, el va dărui sufletelor noastre aceleași haruri pe care le-a dat păstorilor și magilor. Isus Cristos va veni apoi la sfârșitul lumii în glorie, pentru a judeca și a da fiecăruia după faptele sale.

Întreaga Liturgie ne pregătește la această dublă venire. Unele părți se referă la prima venire, altele, la a doua venire.

În această Evanghelie [din prima duminică din Advent] se vorbește în special de a doua venire a lui Cristos. Primirea pe care noi o facem lui Isus când vine să ne mântuiască, va fi aceea pe care el ne-o va face când va veni să judece. Să ne pregătim pentru sărbătoarea Crăciunului prin dorințe sfinte și prin schimbarea vieții, pentru a fi pregătiți pentru venirea în glorie a lui Cristos! Să avem încredere pentru că cei care îl așteaptă pe Cristos Isus nu vor fi înșelați. Mântuitorul își arată puterea eliberându-ne de puterea întunericului și întărindu-ne în lupta cu forțele răului.

Dumnezeul meu, mă încred în tine! Ajută-mă să cunosc căile tale! Arată-ne milostivirea ta și trimite-l pe Mântuitorul!

Examen de conștiință
Cum îmi dispun inima pentru sărbătoarea Crăciunului? Convertindu-mă? Punându-mi încrederea în Pruncul Isus?

Propunere
Vrea să sfințesc Adventul! Voi medita, voi dori și voi cere Pruncului Isus darurile Crăciunului!

Rugăciune
Eliberează-ne și mântuiește-ne, Doamne, de păcatele noastre, pentru ca experimentând milostivirea ta, să ne pregătim cum se cuvine pentru solemnitatea Nașterii tale. Amin.

Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione