Sfânta Rita: darul spinului

Sfânta Rita, cunoscută mai ales prin darul spinului pe care l-a primit de la Isus pe frunte, se numără printre cele mai mari mistice ale Bisericii. Acest stigmat este o expresie a vieţii sale sfinte, a iubirii suferinţei pe care Rita a ştiut să o transforme într-un izvor de har pentru păcătoşi.

Rita s-a născut în jurul anului 1381, la Roccaporena, un sat din comuna Cascia, în Umbria. Înainte de a deveni călugăriță, aceasta a fost soţie, mamă şi văduvă. La vârsta de 34 de ani, după moartea soțului și a celor doi copii, a fost admisă printre surorile augustiniene.
În anul 1432, Rita împlinise 59 de ani, dintre care 25 trăiţi în mănăstire. În aceşti ani, Rita s-a remarcat prin practicarea virtuţilor evanghelice şi imitarea lui Isus răstignit, mort şi înviat. Dar Dumnezeu o chema la o comuniune şi mai profundă cu Fiul său. Într-o pictură realizată la mai puţin de 30 de ani de la moartea sfintei (1474), Rita este reprezentată cu o înţepătură sângerândă în frunte. În partea de jos a tabloului se putea citi: „Rita din Cascia a participat în viaţă la pătimirea lui Cristos, suportând unul dintre spinii lui; strălucind prin multele sale miracole, devine în fiecare zi tot mai glorioasă”. Dar să vedem ce ne povesteşte tradiţia despre primirea spinului.
La Cascia, în Vinerea Sfântă din acel an, a venit pentru a predica franciscanul Giacomo della Marca. El era un „poet” îndrăgostit de Pătimirea Domnului. Printre mulțimea din biserică se afla şi Rita. Predicatorul a vorbit despre agonia lui Isus; a subliniat părăsirea lui Isus de către discipoli şi Tatăl ceresc; apoi s-a oprit asupra urii ce domnea printre oameni, asupra păcatului şi păcătoşilor în ciuda sacrificiului plin de iubire al Mântuitorului. Sensibilitatea profundă a Ritei a fost zguduită de aceste cuvinte ce i-au trezit în inimă dorinţa arzătoare de a participa direct la pătimirea lui Isus. Întoarsă în mănăstire, Rita a intrat în chilie, s-a prosternat în faţa Crucifixului căruia i s-a abandonat cu toată iubirea de care era capabilă inima ei. Atunci a avut loc minunea: din coroana lui Isus s-a desprins un spin ce s-a înfipt în fruntea călugăriţei.
Darul spinului, pe care Mirele răstignit l-a făcut Ritei, i-a cauzat acesteia multă suferinţă şi singurătate; dincolo de durerea puternică pe care i-o provoca rana, aceasta uneori putrezea, emanând un miros atât de neplăcut, încât Rita era nevoită să trăiască în singurătate. Această rană a rămas deschisă pe fruntea Ritei timp de 15 ani.
Rita a fost o stigmatizată, acest fenomen reprezentând punctul culminant al vieţii sale mistice. Nu este uşor să se explice acest fapt, dar nu este greu să se găsească cauza. Aceasta constă în intensitatea iubirii. A unei iubiri arzătoare şi plină de compasiune, dornică de a suferi împreună cu persoana iubită care suferă. Iar în cazul Ritei, persoana iubită era Cristos încoronat cu o coroană de spini şi răstignit.
Iată ce ne învaţă Rita prin rana frunţii ei: acea frunte şi acea rană ne povestesc despre multele ore pe care ea le-a petrecut în genunchi în faţa Crucifixului înainte ca acel sigiliu să-i fie dat, şi despre multele ore pe care le-a trăit astfel după acest eveniment.
Acum, din cer, împlinește misiunea pe care Dumnezeu i-a încredinţat-o de a mijloci în favoarea celor trişti, descurajaţi sau suferinzi. Mijlocirea ei este atât de puternică încât cinstitorii ei o numesc „mijlocitoarea cazurilor disperate”.
Să ne apropiem de ea cerându-i să mijlocească pentru uşurarea suferinţelor noastre. Dar să ne apropiem de ea, în primul rând, pentru a-i cere să ne înveţe a accepta suferinţa cu iubire, a-i ierta din inimă pe cei care ne-au rănit şi a promova pacea.
Cu toţii am trecut sau trecem prin situaţii ce ne provoacă suferinţă. Reacţia creştinului în faţa acesteia poate avea intensităţi diverse: creştinul poate s-o suporte cu răbdare sau s-o accepte cu iubire sau, şi mai mult, s-o dorească ca pe un dar privilegiat. Iar sfânta Rita, care a ajuns pe scara cea mai înaltă, a transformat suferința într-un instrument de purificare, de ispăşire, de apostolat: preţiosul apostolat al suferinţei prin care a colaborat la mântuirea fraților ei!

 

Din cartea SFÂNTA RITA DIN CASCIA - Editura Pauline