Carlo Acutis: Nu eu, ci Dumnezeu!

„Este adevărat că lumea digitală te poate expune la riscul închiderii în tine însuți, al izolării sau al plăcerii goale. Dar nu uita că există tineri care și în aceste domenii sunt creativi și uneori geniali. Este cazul tânărului venerabil Carlo Acutis” (Papa Francisc – Christus vivit 104). Papa oferă astfel tinerilor, ca model de sfințenie, un adolescent de cincisprezece ani, născut în 1991 și mort în 2006 datorită unei leucemii fulminante... un băiat care „n-a căzut în capcană!” (Papa Francisc - Christus vivit 106).
Un adolescent cu mulți prieteni și multe pasiuni: studiul, sportul, voluntariatul cu oamenii străzii, activitatea de catehet, pasiunea pentru jocuri video și pentru informatică. Un adolescent cu o viață normală care a descoperit un mare prieten: pe Isus. Această întâlnire i-a marcat viața.
Trupul lui Carlo se află la Assisi, în Santuario della Spogliazione (Sanctuarul Dezbrăcării) unde, cu opt secole în urmă, un alt tânăr (care va deveni sfântul Francisc) s-a dezbrăcat de toate averile sale pentru a trăi unica bogăție în Isus.
Carlo Acutis a fost declarat fericit la data de 10 octombrie, 2020.

 

Carlo este un băiat care a trăi în cel de-al treilea mileniu, a trăit ceea ce adolescenții trăiesc astăzi: aceleași probleme, aceleași provocări. Era un iubitor al computerului, al informaticii, al mijloacelor de comunicare. Însă a ales să fie el cel care le gestionează și nu să se lase gestionat de ele. Dedica doar o oră pe săptămână jocurilor video. Și-a dat el însuși această regulă încă de mic deoarece a înțeles că aceste instrumente pot dăuna libertății persoanei, pot absorbi toate energiile și nu mai lasă timp pentru altceva. Carlo spunea că timpul este darul lui Dumnezeu și că fiecare minut care trece este un minut în minus pe care nu-l mai avem pentru a ne sfinți. Mijloacele de comunicare ne pot arunca în pornografie, în cyberbulism... Dacă Dumnezeu nu este pus în centrul propriei vieți devenim vulnerabili și în aceste aspecte. Carlo m-a învățat că dacă nu-l pun pe Dumnezeu pe primul loc în viața mea, atunci îmi pun propriul eu. Spunea: Sfințenia nu constă în a adăuga ceva, ci în a pune deoparte ceva. Mai puțin „eu” pentru a lăsa spațiu lui Dumnezeu. Marea bătălie o dăm cu noi înșine. La ce-i folosește omului să învingă mii de bătălii dacă nu este capabil să se învingă pe el însuși cu pasiunile sale corupte?

Ce ne învață astăzi Carlo? El folosea mijloacele de comunicare pentru a face binele: a făcut o expoziție despre Miracolele Euharistice, despre Maria, expoziții de Cateheză, lucrând în timpul nopții. El nu renunța; dorea ca oamenii să înțeleagă importanța sacramentelor. Dădea o mare importanță mântuirii oamenilor.

Carlo își dorea, în primul rând, să fie catehet. Aceasta este prima sa vocație adevărată. De aici se naște expoziția despre Miracolele Euharistice. Încă de când a crescut puțin mai mare îi ajuta pe cateheți.
Apoi își punea întrebări despre viitor. Cu puțin timp înainte să moară, pe când ne aflam la bunici în vizită, m-a întrebat: „Mamă, după tine trebuie să mă fac preot?” I-a pus și bunicii aceeași întrebare. Acest fapt mă face să mă gândesc că în mintea sa se contura ideea unei consacrări. Cu siguranță că avea o mare pasiune apostolică. Carlo era foarte înclinat spre evanghelizare. O persoană care lucra în casa noastră, de origine din Mauritius, s-a convertit și s-a botezat datorită exemplului lui Carlo. De-a lungul vieții sale s-a rugat și a obținut convertirea multor persoane.

Carlo îl ducea pe Isus celorlalți fără să se impună. Avea acea înțelepciune ce vine de la Domnul: știa când este momentul potrivit să intervină. Mulți oameni erau impresionați de faptul că pe stradă îi saluta pe toți, de la persoanele cele mai umile până la cele mai bogate. Nu făcea distincție între oameni. Și-a făcut mulți prieteni în cartier dintre care mulți erau portari proveniți din alte țări. Modul în care se apropia de aceste persoane dădea fiecăruia impresia că este cineva important. Punea în practică sfaturile evanghelice: ceea ce i-ați făcut lui, Mie mi-ați făcut. Pentru el fiecare persoană era specială; vedea în fiecare om chipul lui Cristos.
Carlo spunea: „Un simplu «ciao» poate fi o săgeată de iubire către inimă”.

 

Te-ar putea interesa:

UN INFORMATICIAN ÎN RAI. BIOGRAFIA FERICITULUI CARLO ACUTIS

CÂTEVA DIN FRAZELE LUI CARLO:

„Tristețea este privirea îndreptată către noi înșine;
fericirea este privirea îndreptată către Dumnezeu”.

„Euharistia este autostrada mea către Cer”.

„Toți se nasc originali,
dar mulți mor fotocopii”.

„Să fiu mereu unit cu Isus:
iată programul vieții mele!
Sunt mulțumit că mor
deoarece mi-am trăit viața
fără să risipesc nici măcar un minut
în lucruri care nu-i plac lui Dumnezeu”.

 

Din revista SE VUOI, nr. 1/2020