Sfântul Augustin: cât timp voi spune mâine?
Sf. Augustin (354-430), care a fost episcop al orașului african Ippona, nu departe de Tagaste, unde s-a născut, a fost unul dintre cei mai mari protagoniști ai culturii occidentale. Augustin a îmbrățișat credința creștină în urma unei convertiri extraordinare. După el, omul are în inimă o neliniște care îl împinge către Dumnezeu: privind în interiorul său, fiecare își dă seama că Dumnezeu este cel care l-a creat și că doar întorcându-se la El își va găsi împlinirea și fericirea adevărată. În acest drum, un ajutor important poate veni din partea filozofiei, dar credința va fi cea care îl va lumina în mod definitiv pe om și îi va da răspunsurile pe care inima sa le dorește.
Vom reda mărturia pe care o dă sf. Augustin în „Confesiuni” în capitolul al VIII-lea care relatează pasul decisiv, faimoasa scenă din grădină în care acesta povestește cum a fost străfulgerat definitiv de har.
Augustin se afla în grădina casei în care era găzduit și se duce în fugă la prietenul său, Alypius: „Ce facem noi aici? Se ridică toți nepricepuții și iau cerul cu asalt, iar noi, cu toată învățătura noastră doctă, ne tăvălim în mrejele cărnii? Oare ne este mai rușine să îi urmăm decât să nu-i urmăm?”
Parcă este nebun. În el se ciocnesc două voințe, da chiar mai mult de două. Se lovește peste frunte, plânge, își smulge părul; rătăcește prin grădină, îndepărtându-se de Alypius care îl privește consternat, se întinde sub un smochin și dă frâu liber lacrimilor: „Până când, până când, Doamne, voi fi în această stare de neliniște?! Cât timp, cât timp voi mai amâna, voi spune «mâine, mâine»? Pentru ce nu acum, imediat, de ce nu vine în ceasul acesta sfârșitul rușinii mele? Ziceam aceste vorbe și plângeam cu inima plină de amărăciune. Și, pe neașteptate, aud o voce din casa vecină, ca și cum ar fi fost cântecul unui copil sau al unei copile, nu-mi dau seama, care zicea și repeta într-una: «Ia și citește; ia și citește». Și dintr-o dată, schimbându-mă la față, am început să mă gândesc cu mare încordare dacă nu era vreun cântecel pe care copiii îl spuneau în jocurile lor, dar nu-mi aminteam absolut deloc să fi auzit ceva similar vreodată. Și, punând stavilă lacrimilor, m-am ridicat. Singura interpretare posibilă pentru mine era aceea că Dumnezeu îmi poruncește să deschid cartea și să citesc primul verset care mi-ar fi căzut sub ochi. Căci auzisem despre Antonie că primise un îndemn în timp ce citea la întâmplare aceste cuvinte ale Evangheliei: «Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!» El le interpretase ca și cum ar fi fost o profeție adresată lui și imediat s-a întors la Tine. Așadar, m-am întors repede la locul unde ședea Alypius, căci acolo lăsasem eu cartea Apostolului, când mă ridicasem să plec. Am luat-o în mână și am citit în tăcere primul verset pe care mi-au căzut ochii: «Nu în chefuri şi beţii, nu în necurăţii şi desfrâuri, nu în certuri şi gelozii, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos! Şi să nu aveţi grija trupului spre a-i face poftele!» (Rom 13,13-14). Și nici n-am voit să citesc mai mult și, de fapt, nici nu mai era nevoie”.
Încheiem nararea acestui episod decisiv pentru convertirea lui, adăugând că, din acel moment, nu a mai suferit, din câte spune, ispite carnale. „Tu însă, Doamne, ești bun și milostiv; privind în adâncul morții mele, cu mâna ta ai scos din adâncul inimii mele abisul stricăciunii. Acest lucru a avut loc când nu am mai dorit ce voiam eu, ci am dorit ceea ce voiai tu... Cum dintr-o dată a devenit plăcut pentru mine să mă lipsesc de dulcețile nimicurilor? Înainte mă temusem că le pierd, iar acum mă bucuram să le pierd. Tu, adevărata și suprema mea plăcere, le alungai de la mine, și odată eliminate, le luai locul... Sufletul meu era de acum liber de grijile mușcătoare ale ambiției, banilor, murdăriei și rapănului poftelor, și vorbeam, vorbeam cu tine, strălucirea mea și bogăția și mântuirea mea, Doamne Dumnezeul meu!”
Din cartea: AUGUSTIN CĂUTĂTORUL NEOBOSIT AL ADEVĂRULUI, Editura Pauline
Te-ar mai putea interesa:
CONFESIUNI - EDIȚIE BILINGVĂ
CREAȚIA ÎN OPERA SFÂNTULUI AUGUSTIN
SFÂNTA MONICA, MAMA SFÂNTULUI AUGUSTIN
Gânduri ale sf. Augustin:
„Iubește și fă ce vrei. Dacă taci, să taci din iubire; dacă vorbești, să vorbești din iubire; dacă corectezi pe cineva, corectează-l din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. În profunzimea inimii să fie rădăcina iubirii. Din această rădăcină nu se poate naște decât binele”.
„Când iubim nu obosim, sau dacă obosim, însăși oboseala este iubită”.
„Aș dori doar să vă împiedic să iubiți lucrurile josnice. Iubiți înțelepciunea și fiți ambițioși să creșteți în aceasta. Să nu va sperie chipul ei. Căutați-o în voi înșivă. Dacă vă place să iubiți, iubiți înțelepciunea. Dacă căutați frumusețea, să fie cea care-i place lui Dumnezeu. Luptați și învingeți răul. Iubiți-l pe Cristos”.