Thomas Merton: Căutătorul adevărului în Dumnezeu

Personaj eclectic şi călugăr exemplar. Un om de pace şi deschis la dialogul cu alte religii. Om de o credinţă contemplativă.
Bărbat, profet, scriitor şi poet care a ştiut să primească aspiraţiile umanităţii timpului său declinându-le şi făcându-le parte din viaţa fiecărui creştin.
Dar să-l lăsăm pe Thomas Merton să spună câteva cuvinte despre sine:

„M-am născut în Franţa la 31 ianuarie 1915. Am studiat la New York, în Franţa, în Anglia şi în Bermuda. Am frecventat colegiul la Cambridge şi universitatea la Columbia din America. Apoi am predat diverse materii de literatură la Columbia University şi Sf. Bonaventura.
În 1941 am intrat în congregaţia Cistercienilor, cunoscuţi şi cu numele de Trapişti, în abaţia Gethsemani din Kentucky. Mi-am trăit acolo întreaga viaţă. Am fost sfinţit preot în 1949. I-am ajutat pe tinerii din mănăstire în formarea intelectuală şi spirituală, fiind maestru de novici.
Mulţi mă întreabă, şi poate printre aceştia te afli şi tu, de ce am intrat în mănăstire şi ce înseamnă pentru mine viaţa contemplativă.
Răspunsul meu este mereu acelaşi: «Am căutat adevărul şi l-am căutat pe Dumnezeu». Acest lucru înseamnă că am căutat să înţeleg şi să găsesc adevărata semnificaţie a vieţii mele şi locul meu în cadrul creaţiei lui Dumnezeu. De asemenea, înseamnă că am renunţat la ceea ce pentru mine poate să fie un fel de iluzie, confuzie şi distracţie. Nu doresc să-i critic pe cei care caută adevărul în altă parte; este important ca Adevărul să fie căutat. Sunt multe căi pentru a ajunge la Dumnezeu şi aceasta este a mea. Pentru mine această cale este unica şi este cea pe care am ales-o şi am acceptat-o ca fiind voinţa lui Dumnezeu pentru mine.
Doresc să-ţi mai spun că am primit de la Dumnezeu trei daruri pentru care nu voi fi niciodată destul de recunoscător: credinţa catolică, vocaţia monastică şi chemarea de a fi scriitor, poet şi de a o împărtăşi cu toţi cei care îmi citesc scrierile.
Nu mi-a părut niciodată rău de faptul că sunt călugăr de când am ajuns la Gethsemani. Dar, deseori, m-am gândit că mi-ar fi plăcut să trăiesc o viaţă de o mai mare singurătate. Cred că singurătatea şi tăcerea sunt foarte importante şi că, din păcate, acestea sunt uitate în viaţa omului modern cu prea multă uşurinţă.
Din scrierile sale:
Doamne, nu am nicio idee încotro merg. Nu văd strada care îmi stă în faţă. Nu pot şti cu certitudine unde voi ajunge. Şi nu mă cunosc cu adevărat nici pe mine însumi; iar faptul că eu cred că urmez voinţa ta nu înseamnă că o fac cu adevărat. Dar cred că dorinţa de a-ţi face pe plac, în realitate, îţi place. Sper să nu fac vreodată nimic fără o astfel de dorinţă. Şi ştiu că dacă voi acţiona astfel, voinţa ta mă va conduce pe calea cea dreaptă, chiar dacă eu nu ştiu nimic.
Dar voi avea mereu încredere în tine, chiar şi atunci când mi se va părea că m-am pierdut şi că sunt cuprins de umbra morţii.
Nu-mi va fi frică deoarece tu eşti mereu cu mine şi nu mă vei lăsa niciodată singur în faţa pericolelor.
„Gânduri din singurătate”
articol din revista Se vuoi
anul 57  nr. 1/2016