Laura Vicuña: îşi oferă viaţa pentru convertirea mamei

Nu este la îndemâna tuturor să încheie un contract cu Tatăl ceresc. O copilă simplă şi simpatică care a avut o existenţă pământească scurtă (1891-1904) a reuşit să-l încheie şi a ştiut şi să-l respecte. Fiind preocupată de viaţa ce lăsa de dorit din punct de vedere creştin a mamei sale care, după moartea soţului, trăia cu un bărbat fără a se recăsători (Manuel Mora), Laura îşi oferă viaţa pentru convertirea ei.
Laura simte mult lipsa tatălui şi a mamei de când, la nouă ani, este dusă într-un colegiu. Îşi găseşte în rugăciune pacea şi seninătatea. În timpul vacanţei, îşi dă seama de viaţa dificilă pe care mama este constrânsă să o suporte având în vedere şi situaţia economică precară a familiei. Întâlnirea cu Manuel Mora care se dovedeşte a fi agresiv este foarte dureroasă pentru mica Laura.

Pe 2 iunie 1901 micuţa primeşte Prima Sfântă Împărtăşanie, dar suferinţa sa devine şi mai profundă când vede că mama sa nu se apropie de sacramente. Se roagă cu intensitate pentru încheierea pacifică a relaţiei imorale pe care mama ei o are.
În ziua Primei Împărtăşanii scrie unele propuneri asemănătoare cu cele ale lui Dominic Savio: „O Dumnezeul meu, doresc să te iubesc şi să te slujesc pentru toată viaţa; de aceea îţi dăruiesc sufletul meu, inima mea, toată fiinţa mea. Îmi propun să fac ceea ce ştiu şi pot pentru ca tu să fii cunoscut şi iubit şi pentru a repara jignirile pe care tu le primeşti în fiecare zi de la oameni, în mod special de la membrii familiei mele. Dumnezeul meu, dă-mi o viaţă de iubire, de mortificare, de sacrificiu”.
Rugăciunile sale sunt îndreptate către Dumnezeu pentru binele persoanelor care-i sunt alături: „Sunt mulţumită să iubesc, să-i iubesc pe toţi. Isuse, aş dori ca toţi cei din jurul meu să fie buni şi fericiţi. Aş dori ca Amandina (sora ei) să nu fie capricioasă. Ştiu că te face să suferi, dar iart-o. Este încă mică şi nu înţelege. Vei vedea că în viitor va deveni bună. Ajut-o. Şi aş dori ca mama să fie fericită. Aş dori să te cunoască mai mult”.
Astfel începe pentru Laura un adevărat calvar fizic. Consumată de boală, cu puţin înainte de a muri o cheamă pe mamă şi-i mărturiseşte: „Mamă, moartea este aproape. Eu însămi i-am cerut-o lui Dumnezeu. I-am oferit viaţa pentru tine, pentru a obţine harul întoarcerii tale la credinţă. Ce este viaţa mea? Vreau să te întorci la Dumnezeu. Eu plec. Dar dacă aş avea bucuria să te ştiu a lui Dumnezeu!”
Mama exclamă: „Micuţa mea! Jur Domnului şi ţie! Dumnezeul meu, iartă-mă!”
O mare pace pune stăpânire pe chipul Laurei. Aceasta moare la 22 iunie 1904, la doar 13 ani neîmpliniţi. A fost declarată fericită la 3 septembrie 1988.

Catechisti parrocchiali - mai 2014