oaspetele aşteptat - a III-a săptămână

A III-a săptămână din Advent. Continuăm curăţenia, chiar dacă în cea mai mare parte aceasta a fost făcută şi, în sfârşit, dincolo de parfumul plăcut al ferestrelor şi al pavimentelor care lucesc se curăţenie, se începe să se simtă şi ceva gustos, unit de dorinţa de a împărtăşi şi comunica... pe chipurile voastre apare un zâmbet de care nu vă daţi seama: oaspetele nostru este aproape!

Evanghelia din a III-a săptămână a Adventului
Luca 3,10-18
În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!” Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” El le-a spus: „Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!” Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: „Iar noi ce trebuie să facem?” El le-a zis: „Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!” Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: „Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc.  Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge”. Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.

Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” Am ajuns la un punct important din acest drum al Adventului în care faptul de a fi interpelaţi este, fără îndoială, dorinţa noastră de a „ieşi” din obişnuinţele pe care le avem şi de a ne gândi să îndepărtăm, să repunem sau să facem ceva în noi sau în jurul nostru care să ne permită să ne lăsăm surprinşi de Domnul care vine.

În această duminică, Ioan Botezătorul ne dă încă o dată o mână de ajutor; asemenea evreilor care se duseseră în deşertul Iudeii şi pe malul râului Iordan, împinşi puţin de curiozitate, puţin de nevoie, dar cu siguranţă atraşi de urletele unui bărbat care spunea că este doar „glasul celui care strigă”, şi în noi se naşte întrebarea: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?” Ce trebuie să fac pentru a schimba ceva în această lume sau în oamenii cei mai apropiaţi mie sau chiar în mine însumi? Ioan Botezătorul, un om aspru, care vorbea cu multă libertate, fără frica de a fi marginalizat, ne spune: voi aşteptaţi o persoană importantă şi poate că aceasta nu va fi chiar aşa cum voi v-o imaginaţi; de aceea este necesar ca această aşteptare să se traducă în gesturi şi acţiuni care să aibă savoarea împărtăşirii, onestităţii şi dreptăţii... tocmai pentru a pregăti şi antrena inima.

Cum să facem aceasta? Este important ca fiecare să împărtăşească cu cineva din familie sau din propriul grup ceva ce-i aparţine. Vom continua să facem curăţenie. Invitaţia este de a face loc şi de a „risipi” timp privind în ochi, de exemplu, persoanele din casa noastră şi vorbind cu ele. Curăţenia din această săptămână ar putea însemna să ne detaşăm, măcar pentru câteva momente, de celular şi să reîncepem să simţim căldura şi contactul fizic al prietenilor sau a surioarei/frăţiorului nostru, să vorbim cu proprii părinţi. Experienţa de a face ceva, de a ne detaşa sau de a schimba ceva este ca şi cum am dori să ieşim din mecanismul acelor jocuri on-line care ne ţin prizonieră mintea şi libertatea şi ne fac să pierdem contactul real cu noi înşine şi cu ceilalţi.
Iar tu, ce ai înlătura?

 2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; căutăm o atitudine de trăit.

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: „Atunci, ce trebuie să facem?” Răspunzând, le-a spus: „Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!”

Pregătirea unui ambient pentru sărbătoare presupune multe lucruri, printre care, în primul rând, însuşi motivul sărbătorii. Cine ştie la câte petreceri în discotecă sau în bar am participat sau am fost invitaţi! Iar majoritatea acestor experienţe s-au încheiat cu o mare durere de cap… Acest tip de petreceri, din păcate, nu ne fac să împărtăşim ceva important.

Ioan Botezătorul ne aminteşte că dacă dorim să-l primim pe Fiul lui Dumnezeu, este important să împărtăşim ceva din ceea ce este al nostru. Hrana  este unul dintre elementele importante la o petrecere. Hrana înseamnă a gusta, a comunica şi a sta cu ceilalţi. Hrana este viaţă; a oferi ospitalitate lui Dumnezeu în casa noastră înseamnă a da viaţă celui care trăieşte alături de noi, domnului care locuieşte la acelaşi etaj cu noi şi cu care nu vorbim niciodată şi a cărui nume nici măcar nu-l cunoaştem. Înseamnă a da viaţă prietenului care suferă din mii de motive şi a cărui poveste nu interesează pe nimeni. Atunci când împărtăşim hrana ne dăm seama dintr-o dată că există şi ceilalţi, că există un timp pe care cineva l-a folosit pentru a-i mulţumi pe alţii. Alternativa la împărtăşire este închiderea egoistă în propriul interes… care însă rar ne mulţumeşte. Avem nevoie să ascultăm Cuvântul Evangheliei deoarece este singurul cuvânt care ne scoate afară din ideile noastre confuze.

În cântecul „Eu ştiu că nu sunt singur”, Jovanotti scrie:
Dar unicul pericol pe care îl simt cu adevărat
este acela de a nu mai reuşi să simt nimic:
parfumul florilor, mirosul din oraş
sunetul motocicletelor, gustul pizzei
lacrimile unei mame, ideile unui student
încrucişările posibile dintr-o piaţă
de a sta cu antenele ridicate către cer.
Eu ştiu că nu sunt singur...
Iar tu ce ai pregăti?

 3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: semn al dorinţei a ceea ce vrem să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.

Isuse, ştii că deseori nu-mi găsesc cuvintele
pentru a-ţi spune ceva.
Azi, însă, privind pentru o clipă cerul înstelat,
mi se pare reală senzaţia
că puţin din cerul tău a intrat în camera mea!
Te rog să mai rămâi
chiar şi atunci când nu mai simt nimic.
Te rog să nu mă laşi baltă
chiar dacă uneori voi uita că ai coborât din cer
pentru a face ca cerul tău să intre în „camera” mea,
în existenţa mea confuză!
Iar tu ce ai zice?

4. Adaugă un loc la masă
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat. Priveşte videoul.

Mărturia Melaniei, voluntară la Caritas în Pisa, Italia.

A împărtăşi, a petrece puţin din propriul timp pentru alţii şi cu alţii: aceasta este fericirea. Bucuria nu este niciodată completă şi nu ne împlineşte dacă nu este împărtăşită. Dacă ne simţim singuri, să privim în jurul nostru. Mereu este cineva care are nevoie de o mână de ajutor, de un zâmbet şi de un cuvânt politicos.

Iar tu pe cine ai invita?

-------------------