oaspetele aşteptat - a II-a săptămână
A II-a săptămână din Advent. După ce am muncit ca ferestrele din casă să strălucească de curăţenie, ajutându-ne astfel ochii să vadă lucrurile necesare pentru viaţa noastră, este momentul să intrăm în acţiune pentru a ne curăţa „pardoselele” care sunt bazele, fundamentele vieţii noastre, cele care susţin întreaga casă. Găleată, perie, detergent... Suntem gata? Ok, la muncă!
Evanghelia din a II-a săptămână a Adventului
Luca 3,1-6
În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: „Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu”.
1. Lucrări în curs de desfăşurare
Să ne pregătim casa pentru ca aceasta să fie confortabilă înlăturând câte ceva de care nu avem nevoie.
„Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate”.
Adventul nu este doar un timp de aşteptare a celei de-a II-a veniri a Domnului, dar este şi o perioadă de pregătire pentru Crăciun. A-l aştepta de Domnul înseamnă a dori venirea sa, prezenţa sa între noi. Prin urmare, este necesar să-i pregătim calea, să eliberăm spaţiul care este în faţa lui, aşa cum se face când trebuie să sosească în casa noastră un oaspete şi totul, într-un timp scurt, îşi schimbă forma datorită venirii sale.
Fragmentul evanghelic din această a II-a săptămână din Advent îl are ca protagonist pe Ioan Botezătorul, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, verişoara Mariei. Acest bărbat vine din deşert şi a trăit „predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor”. Mesajul său este clar, este un imperativ: Pregătiţi calea Domnului! Aceste cuvinte ale profeţiei lui Isaia, pronunţate prin intermediul vocii lui Ioan Botezătorul, ne amintesc că pentru a pregăti calea lui Isus care vine trebuie să facem puţină curăţenie a suprafeţelor vieţii noastre. Când primim pe cineva în casă, unul dintre lucrurile care trebuie făcute este cel de a curăţa pavimentul. Alegerea detergentului potrivit şi înlăturarea obiectelor de pe paviment este de o importanţă fundamentală. Pavimentul ne trimite cu mintea la soliditatea şi la aspectul unei case. Trebuie îngrijit cu multă atenţie pentru a nu-l distruge. Pregătiţi, faceţi drepte, umpleţi, nivelaţi sunt verbe care ne indică cum să netezim podeaua denivelată a casei noastre.
Viaţa este plină de găuri periculoase, prăpăstii, munţi şi coline, străzi inaccesibile: acestea sunt nesiguranţele noastre, singurătatea umplută de căutarea like-urilor, temerile pe care fiecare le are şi care ne împiedică să fim fericiţi. Acestea sunt câteva dintre spaţiile care ne absorb multe din energiile noastre, separându-ne de dorinţa de a deveni cu adevărat noi înşine şi nu diferiţi de cum suntem, conform schemelor noastre mintale, deseori îngustate de modele actuale.
Atunci este necesar să reparăm strada, să rezolvăm acele situaţii care nu ne plac, pe care le simţim obositoare: trebuie să ne eliberăm de căutarea unei fericiri legată doar de o notă bună sau de starea de spirit a persoanei care ne este alături, de aşteptări mici şi banale, prea superficiale. Trebuie să avem curajul de a ne coborî privirea plină de orgoliu, de a abandona în inima noastră sentimentele de rivalitate, de ranchiună, de dispreţ şi rasism, de a doborî munţii prejudecăţilor care nu ne permit să menţinem distanţa corectă în relaţie cu persoanele şi cu lucrurile. Trebuie să eliminăm frica de a scăpa de toate acestea sau tentaţia de a le ignora.
Iar tu ce ai înlătura?
2. Pregăteşte sărbătoarea
Întreaga noastră viaţă este acel loc pregătit pentru a-l primi pe Isus care se naşte şi azi; căutăm o atitudine de trăit.
„Orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu!”, dar la care mântuire ne gândim? A salva ceva în lumea digitală înseamnă a salva de la uitare, de la anulare. A salva, în sens teologic, înseamnă a salva de la condamnarea la chinurile infernului, afirmă pr. Antonio Spadaro.
Care este lupa prin care să recitim termenul mântuire? Nu există dubii: Dumnezeu doreşte să ne mântuiască pe fiecare dintre noi, dar doreşte s-o facă contând pe colaborarea noastră. Niciunul dintre noi nu trebuie să se simtă exclus de la întâlnirea cu iubirea neobosită a lui Dumnezeu, de la împlinirea Împărăţiei sale. Cu toţii putem să oferim ospitalitate venirii Domnului în cronicile vieţii noastre. Oaspetele va sosi deoarece Dumnezeu îşi ţine mereu promisiunile, dar va găsi… podelele casei noastre strălucitoare? Ce produse să cumpărăm şi cum să le folosim pentru ca pardoselele să fie demne de a-l primi? Îţi propun să foloseşti un detergent bun, parfumat, ca de exemplu sacramentul Spovezii.
Uneori, tentaţi de rău, parcurgem căi care, mai devreme sau mai târziu, ne îndepărtează de Dumnezeu şi ne fac să rupem comuniunea cu el şi cu alţii. Spovada ne permite să restabilim relaţia cu Domnul şi cu aproapele de fiecare dată când păcatul o întrerupe; ne stimulează să adoptăm noi stiluri de viaţă conform logicii dreptăţii, păcii, toleranţei, atenţiei faţă de celălalt pentru a ne putea bucura de prezenţa Domnului care vine. Pentru a conclude, îţi sugerez să foloseşti o ceară bună pentru pardoseli care acoperă orice imperfecţiune: răbdarea. Deseori, eforturile noastre nu ating rezultatele aşteptate; dorim să ne convertim şi să ne îmbunătăţim anumite aspecte ale vieţii, dar nu reuşim. Adventul este pentru toţi o invitaţie să muncim fără a ne descuraja, chiar dacă lucrurile nu ne reuşesc aşa cum am dori.
Iar tu ce ai pregăti?
3. Cuvinte şoptite
Compunem o rugăciune: semn al dorinţei a ceea ce vrem să-i spunem oaspetelui nostru, Isus.
Isuse, prietenul meu drag, tu continui să baţi la uşa inimii mele.
Îmi ceri să mă pregătesc pentru întâlnirea cu tine
şi să parcurg împreună cu tine căile vieţii.
Întăreşte-mi paşii pe căile tale.
Învaţă-mă să te recunosc în chipurile, în gesturile
celor pe care îi întâlnesc în fiecare zi,
în natură, în Cuvântul tău, în Euharistie.
Fă să gust aşteptarea ta cu stupoare şi cu un entuziasm reînnoit,
deoarece cu tine totul este un cadou minunat.
Iar tu ce ai zice?
4. Adaugă un loc la masă
Acum este rândul unui martor, cineva care ne va vorbi, din experienţa sa, despre Isus, oaspetele nostru aşteptat. Click pe textul de mai jos pentru a vedea videoclipul.
Iar tu pe cine ai invita?
-------------------