Steaua

Simbolul biblic al stelei se găseşte în Vechiul Testament, în mod deosebit, în Cartea Numerilor, în episodul cu măgăriţa care vorbeşte, ce îi aparţinea lui Balaám. Acesta, la ordinele lui Balac, regele din Moáb, duşmanul poporului Israelit, trebuia să blesteme poporul Israelit, ajuns la intrarea ţării promise.

Regele Balac i-a ordonat lui Balaám: „Acum vino, te rog, să blestemi pentru mine poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat” (Num 22,6).
Balaám, după unele rezistenţe, cedează şi porneşte la drum pentru a pronunţa blestemul asupra lui Israel. Dar Îngerul Domnului s-a aşezat în drum ca să i se împotrivească (cf. Num 22,22). El nu îl vede pe Îngerul Domnului, însă îl vede măgăriţa sa: „Măgăriţa l-a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă în mână; s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp” (Num 22,23). Balaám şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum, da ea, în ciuda loviturilor se culcă sub Balaám şi începe să vorbească: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit mereu până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” (Num 22,30).