Lumina

Lumina, în toate culturile, apare alături de termenul tenebre, cu care se află în opoziție. Lumina se înțelege deoarece există tenebrele. Lumina indică viața, tenebrele moartea. Simbolul luminii străbate Biblia de la prima până la ultima pagină.
Lumina este principiul creației (Gen 1-2): „Dumnezeu a văzut că lumina era bună”. Aceasta a devenit realitatea întregii creații: a cerului, pământului, mării, aștrilor, peștilor, păsărilor, animalelor, omului, deoarece toate vin la lumină. Lumina este asociată vieții: când ne naștem venim la lumină, umblăm în lumină, fugim de tenebre, devenim fii ai luminii. Apocalipsul, ultima carte biblică, ne asigură că noua creație este victoria luminii. Însuși Dumnezeu este lumină: „Nu va mai fi noapte acolo şi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor” (Ap 22,5, cf. Is 60,19-20). Lumina este atributul lui Dumnezeu (Ps 104,2); prezența sa este lumină (Ex 13,21; Is 60,19). Dumnezeu este izvorul vieții și izvorul luminii: „La tine este izvorul vieţii şi în lumina ta vom vedea lumina” (Ps 36,10). Lumina lui Dumnezeu este mântuire (Ps 27,1). Cel drept se bucură de lumina vieții (Ps 97,11). Lumină este și Cuvântul lui Dumnezeu ce luminează și călăuzește pe cărările vieții: „Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele” (Ps 119,105).