URECHEA
Termenul ureche indică un organ fizic important care, datorită ascultării, elimină ceea ce este străin și creează relații constructive. În Biblie, termenul este menționat de 122 de ori la singular (cf. Gen 15,26; 1Sam 2,22; Is 50,4; Mt 10,27) și de 105 la plural (cf. Dt 29,3; Dt 31.11; Fap 11,22).
Și animalele au ureche (Pr 26,17). În mod simbolic, chiar și Dumnezeu are ureche (cf. Ps 102,3) deoarece este mereu atent să-l asculte pe cel care suferă, care-l invocă (Ps 34,16; 1Pt 3,12) și care se întoarce la el cu o inimă sinceră (Idt 4,13). Urechea este un dar pe care Dumnezeu îl face persoanei umane („Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă Domnul le-a făcut.” - Pr 20,12) prin care l-a făcut capabil să asculte și să înțeleagă, adică să priceapă în profunzime. De fapt, putem auzi fără să înțelegem: „Oare nu deosebeşte urechea cuvintele şi cerul gurii nu gustă mâncarea?” (Cartea lui Iob 12,11; cf. Cartea lui Iob 13,1). În Noul Testament, urechii care ascultă îi corespunde expresia „Cine are urechi, să asculte!” (cf. Mt 11,15; 13; 13,43; mc 9,23). Apocalipsul avertizează de opt ori: „Cine are urechi să asculte ceea ce Duhul spune Bisericilor!” (2,7.11.17.29; 3,6.13.22; 13,9).
Urechea care ascultă, prin urmare, ne face responsabili de un răspuns fidel cuvântului ascultat. Dacă acest fapt nu are loc, atunci înseamnă că urechea este închisă: „Și-a deschis urechile, dar nu aude.” (Is 42,20) sau chiar – cum se spune pentru inimă – este necircumcisă: „Urechea lor este necircumcisă şi nu pot să audă!” deoarece nu iubesc (Ier 6,10).
Urechea atentă, în schimb, este un izvor de viață: „Plecaţi-vă urechea şi veniţi la mine! Ascultaţi şi sufletele voastre vor trăi!” (Is 55,3). Creștinul recunoaște că doar Dumnezeu poate să deschidă urechea închisă și reticentă: „Jertfă şi ofrandă tu nu doreşti, tu mi-ai deschis urechile” (Ps 40,7) pentru a împlini Cuvântul (cf. Is 50,4) sau pentru a-l corecta pe cel păcătos: „Le dezvăluie la ureche mustrarea şi le spune să se întoarcă de la nelegiuire.” (Cartea lui Iob 36,10) și pentru a-l pune în sintonie cu inima de la care provin deciziile: „Le voi da inimă și urechi ca să asculte” (Bar 2,31). De fapt, urechea funcționează când este conectată cu inima: „Și-au astupat urechile ca să nu audă. Și-au pus inimile să fie ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele pe care le-a trimis Domnul” (Zah 7,11-12).
Luca îi definește păgâni pe cei care refuză să asculte și să-și schimbe viața: „Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi! (cf. Fap 7,51). Cel înțelept avertizează că a vorbi cu cel care nu vrea să asculte este timp risipit: „Nu vorbi la urechea celui nesimţit” (Prov 23,9), iar o ureche atentă este ceea ce își dorește cel înțelept (cfr. Qoh 3,29).
Biblia cheamă la ascultarea atentă și responsabilă cu aceste expresii: „pleacă-ţi urechea” (cf. Ps 55,2; 2) „demonstraţia mea să fie în urechile voastre” (Cartea lui Iob 13,17). De asemenea, folosește „nu şi-a plecat urechea” pentru a indica refuzul lui Dumnezeu de a asculta poporul păcătos care nu vrea să se convertească (cfr. Dt 1,45).
De știut:
Mesajul Papei pentru cea de-a 56-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale din 29 mai 2022, a avut ca temă „A asculta cu urechea inimii” deoarece Cuvântul se primește în inimă, iar pentru aceasta - după cum spune sf. Augustin – trebuie să avem „urechile în inimă”.
Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)
Te-ar putea interesa:
DE LA CUVINTE LA DIALOG. ASPECTE PSIHOLOGICE ALE COMUNICĂRII INTERPERSONALE - Editura Pauline