Crinul
În Biblie, această floare este simbolul frumuseții, al purității, al nevinovăției și al fragilității. Literele ebraice ce compun termenul crin (Shin) repetate de două ori, fac referință și la numele „Suzana”.
Aceasta este femeia care a fost acuzată de adulter de doi bătrâni a căror pasiune s-a aprins datorită frumuseții ei (cf. Dan 13,20-59). Suzana cunoscută ca fiind castă, onestă și nevinovată, le-a respins propunerea, iar aceștia au dat mărturie falsă împotriva ei. Adulterul, conform poruncii din Levitic (20,10), era pedepsit cu moartea prin lapidare. Suzanei i se face dreptate prin intermediul tânărului profet Daniel care demască mărturia falsă dată de cei doi bătrâni. Aceștia sunt condamnați, iar femeia nevinovată este salvată de la moarte sigură. Numele Suzana/crin devine astfel simbolul onestității, nobleții și demnității sufletului, și o mărturie a faptului că Dumnezeu ascultă strigătul celui nevinovat a cărui viață este în pericol, eliberându-l în mod neașteptat.
Crinul ca simbol al salvării este prezent în oracolul profetului Osea care descrie eliberarea poporului ca floarea crinului: „Voi fi ca roua pentru Israel; el va răsări ca un crin și-și va întinde rădăcinile ca Libanul” (Os 14,6).
În cartea lui Ben Sirah, persoana înțeleaptă face să înflorească flori precum crinul (cf. Sir 39,14), iar în Cântarea Cântărilor, crinul din văi, adică crescut spontan, este simbolul frumuseții iubirii fidele și gratuite; tot astfel cum cea iubită, un crin între spini, este unică: „Eu sunt un trandafir din Şaron, un crin din văi, ca un crin între spini, aşa este prietena mea între fete” (Ct 2,1-2).
În Noul Testament se face referire la crin în discursul de pe munte, când Isus îndeamnă oamenii să nu se îngrijoreze pentru lucrurile de care au nevoie și pentru viața lor până la a se lăsa cuprinși de neliniște și de angoasă. Cu fraza: „Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes. Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Mt 6,28-29). Isus amintește că Tatăl ceresc are grijă de fiii săi și-i invită să nu se preocupe pentru ziua de mâine și să nu-și pună propriile siguranțe în ceea ce este aici și acum asemenea celui care are puțină credință sau nu o are deloc.
În aceste cuvinte ale lui Isus, frumusețea extraordinară a acestei flori, care este fragilă și lipsită de o consistență proprie, evocă fragilitatea proprie fiecărei persoane umane. În același timp, exaltă solicitudinea lui Dumnezeu care se îngrijește de viața lor cu o iubire delicată și amintește că doar încrederea în el permite o viață demnă și onestă.
De știut:
Iconografia creștină, bazându-se pe faptul că crinul în Biblie este simbolul purității, nevinovăției și curăției sufletești, o reprezintă pe preasfânta Fecioară Maria cu un crin alb, definită „crin printre spini”; de asemenea, și sfinții sunt reprezentați cu această floare ce exprimă noblețea, puritatea și încrederea lor în Dumnezeu.
Filippa Castronovo