curcubeul
Curcubeul, datorită luminii pe care o emană într-o varietate de culori ce provin din același izvor, transmite liniște și uimire. Această lumină și aceste culori, ce unesc cerul cu pământul, pentru popoarele din antichitate, erau un simbol ce lega transcendența cu pământul.
În Vechiul Testament, curcubeul este prezent în Pentateuh, Profeți și Scrieri, iar în Noul Testament, îl întâlnim în Cartea Apocalipsului. În Biblie, curcubeul apare, pentru prima dată, după potopul ce purifică și recrează umanitatea păcătoasă (Gen 9,13). Acesta este semnul primei alianțe (berit) – descrisă în Biblie în formă explicită – pe care Dumnezeu, prin Noe (Gen 9,8-12), o încheie cu întreaga umanitate. Curcubeul, deși apare după furtuna ce provoacă frică și chiar moarte, este totuși un simbol pozitiv ce manifestă că Dumnezeu iubește și înfruntă aspectele negative ale realității și ale inimii omului. Dacă este necesar, Domnul purifică, dar având grijă de ființa căreia i-a dat viață. De asemenea, curcubeul îl angajează pe Dumnezeu în favoarea umanității: „Am pus curcubeul meu în nori; el va fi semnul alianței care este între mine şi pământ. Când se vor aduna nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nori; eu îmi voi aduce aminte de alianța dintre mine şi voi şi orice suflet viu şi toată făptura; şi apele nu vor mai deveni potop care să nimicească toată făptura” (Gen 9,13-15).
Curcubeul este și simbolul strălucirii și al gloriei lui Dumnezeu. Cu acest simbol se deschide cartea profetului Ezechiel care vede o strălucire asemănătoare cu cea a unui curcubeu printre norii unei zile ploioase: „Strălucirea lui era de jur împrejur ca înfățișarea curcubeului care este în nori într-o zi ploioasă. Așa am văzut în viziune gloria Domnului” (cf. 1,27-28). Curcubeul la care profetul se referă ar putea face aluzie la cel ce a apărut după potop, deoarece ambii sunt semnul angajamentului lui Dumnezeu față de ființele vii cărora dorește să le dea salvarea. Curcubeul, simbolul strălucirii, este prezent în cartea lui Ben Sirah: „Privește curcubeul şi binecuvântează-l pe cel care l-a făcut; este foarte frumos în strălucirea lui. Încercuiește cerul cu un arc de glorie: mâinile Celui Preaînalt l-au întins” (Sir 43,11-12; cf. 50,5-7). Curcubeul din Gen 9,13.16 este semnul lui Dumnezeu care, privindu-l, își amintește pactul de iubire față de umanitate; În cartea lui Ben Sirah, curcubeul este un semn pentru om care percepe în acest fenomen ceresc gloria lui Dumnezeu și îi aduce glorie.
Apocalipsul lui Ioan, inspirându-se din profetul Ezechiel, exprimă revărsarea divinului în istorie, de două ori, prin simbolul curcubeului. Vizionarul vede cum „cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de iaspis şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul”. Vizionarul vede „un alt înger puternic coborând din cer”, cu curcubeul „deasupra capului său” (Ap 10,1) pentru a împlini planul mântuirii.
Curcubeul este și simbolul strălucirii și al gloriei lui Dumnezeu. Cu acest simbol se deschide cartea profetului Ezechiel care vede o strălucire asemănătoare cu cea a unui curcubeu printre norii unei zile ploioase: „Strălucirea lui era de jur împrejur ca înfățișarea curcubeului care este în nori într-o zi ploioasă. Așa am văzut în viziune gloria Domnului” (cf. 1,27-28). Curcubeul la care profetul se referă ar putea face aluzie la cel ce a apărut după potop, deoarece ambii sunt semnul angajamentului lui Dumnezeu față de ființele vii cărora dorește să le dea salvarea. Curcubeul, simbolul strălucirii, este prezent în cartea lui Ben Sirah: „Privește curcubeul şi binecuvântează-l pe cel care l-a făcut; este foarte frumos în strălucirea lui. Încercuiește cerul cu un arc de glorie: mâinile Celui Preaînalt l-au întins” (Sir 43,11-12; cf. 50,5-7). Curcubeul din Gen 9,13.16 este semnul lui Dumnezeu care, privindu-l, își amintește pactul de iubire față de umanitate; În cartea lui Ben Sirah, curcubeul este un semn pentru om care percepe în acest fenomen ceresc gloria lui Dumnezeu și îi aduce glorie.
Apocalipsul lui Ioan, inspirându-se din profetul Ezechiel, exprimă revărsarea divinului în istorie, de două ori, prin simbolul curcubeului. Vizionarul vede cum „cel care şedea era asemănător la vedere cu piatra de iaspis şi de sardiu, iar curcubeul care înconjura tronul era asemănător la vedere cu smaraldul”. Vizionarul vede „un alt înger puternic coborând din cer”, cu curcubeul „deasupra capului său” (Ap 10,1) pentru a împlini planul mântuirii.
De știut:
În culturile antice, arcul, curcubeul erau și imaginea războiului între două părți rivale. Termenul ebraic qešet' – curcubeu – indică, de obicei, o armă și, de aceea, uneori este tradus prin expresia „arc pe nori”. Această expresie ar putea să ne dea ideea unui Dumnezeu războinic. Numeroase texte din Vechiul Testament ce folosesc acest limbaj îl prezintă pe Dumnezeu care își întinde arcul (cf. Ps 7,13-14; Lam 2,4; 3,12). Însă faptul că arcul este pe nori sugerează că nu este vorba despre o armă de război. Arcul pe nori indică iertarea, pacea și angajamentul lui Dumnezeu în favoarea tuturor ființelor vii.
În culturile antice, arcul, curcubeul erau și imaginea războiului între două părți rivale. Termenul ebraic qešet' – curcubeu – indică, de obicei, o armă și, de aceea, uneori este tradus prin expresia „arc pe nori”. Această expresie ar putea să ne dea ideea unui Dumnezeu războinic. Numeroase texte din Vechiul Testament ce folosesc acest limbaj îl prezintă pe Dumnezeu care își întinde arcul (cf. Ps 7,13-14; Lam 2,4; 3,12). Însă faptul că arcul este pe nori sugerează că nu este vorba despre o armă de război. Arcul pe nori indică iertarea, pacea și angajamentul lui Dumnezeu în favoarea tuturor ființelor vii.
Filippa Castronovo