Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni

Scrisoarea către Efeseni este o scrisoare circulară adresată tuturor creştinilor pentru a-i întări în valorile şi angajamentele vieţii noi oferite de Cristos, depăşind tentaţia sincretismului religios.

Paul se prezintă ca un prizonier, dar al lui Cristos (3,1; 4,1). Întemniţarea sa socială este consecinţa alegerii sale radicale pentru Cristos care l-a cucerit şi l-a trimis să-l vestească tuturor (Fil 3,12). Scrisoarea către Efeseni – deuteropaulină – are multe asemănări cu Scrisoarea către Coloseni. Ca şi în aceasta din urmă, în Scrisoarea către Efeseni Paul manifestă o preocupare serioasă pentru mentalitatea sincretistă ce se răspândea şi-i dezorienta pe creştinii din secolul I către valori non-creştine; dar, spre deosebire de Scrisoarea către Coloseni, în această scrisoare Paul tratează această problemă într-un mod mai liniştit şi cu ulterioare aprofundări teologice.

Mai mult decât o scrisoare adresată unei comunităţi concrete, Scrisoarea către Efeseni este „o circulară” sau „o enciclică” trimisă – aşa cum spune textul – tuturor creştinilor: „toţi cei care îl iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos” (6,24). Structura conţinutului este clară: între prezentare (1,1-2) şi saluturile finale (6,21-24) este corpul scrisorii introdus la rândul său de o solemnă binecuvântare iniţială (1,3-14).

Această binecuvântare, ce are forma unui text liturgic, în timp ce reia temele binecuvântării (berakah) ebraice (1,3-14), anunţă că în Cristos binecuvântarea divină s-a împlinit în sfârşit. S-au realizat voinţa divină de mântuire, înfierea prin Isus Cristos şi misterul reunirii tuturor lucrurilor în Cristos.

După rugăciunea de binecuvântare urmează prima parte a scrisorii (1,15-3,21) care descrie revelarea misterului lui Dumnezeu în Cristos şi al Bisericii ce este prezenţa sa concretă în istorie, sacrament al unităţii, loc de unire între iudei şi păgâni, dar şi al întregii umanităţi (1,15-3,21). Isus este definit „pacea noastră” (2,14) deoarece pacea nu este absenţa exterioară a războiului, dar rodul relaţiei cu El care distruge duşmănia şi-i împacă pe cei diferiţi şi pe duşmani. Dumnezeu este prezentat ca fiind tatăl tuturor (4,6); acesta nu este doar milostiv, dar şi bogat în milostivire, iubindu-ne cu o mare iubire (2,4). Verbele, toate la timpul indicativ, suscită o atitudine de contemplare şi de uimire în faţa mântuirii împlinite.

Cea de-a doua parte (4,1-6,20), cu verbele la imperativ, indică caracteristicile vieţii celei noi a creştinului. Viaţa etică izvorăşte în mod natural din faptul că suntem mântuiţi de Isus şi că trăim în el. Contemplaţia devine acţiune concretă creştină. Creştinii angajaţi în „a-l cunoaşte pe Cristos” (4,20) dau mărturie despre credinţa lor prin alegeri etice concrete, pornind de la viaţa de familie. Familia este o Biserică mică (5,21- 6,4), relaţiile familiale reproducând iubirea gratuită a lui Cristos pentru Biserica sa, pentru care şi-a dat viaţa. Viaţa creştină este dinamică. Frumoasa metaforă a hainei celei vechi ce trebuie aruncată şi a celei noi de îmbrăcat este foarte dinamică. Creştinii se dezbracă de omul cel vechi, care este viaţa fără Cristos şi viaţa trăită în păcat, pentru a se îmbrăca cu omul cel nou, adică cu valorile lui Cristos primit la Botez, care devine realitate concretă: „Aşadar, vă îndemn, eu, prizonierul în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii” (4,1-3).

De ştiut că:

• Paul se prezintă ca un prizonier, dar al lui Cristos (3,1; 4,1). Întemniţarea sa socială este consecinţa alegerii sale radicale pentru Cristos care l-a cucerit şi l-a trimis să-l vestească tuturor (Fil 3,12).

• Binecuvântarea iniţială (1,3-14) este una dintre cele mai folosite în liturgia catolică, mai ales ca imn în rugăciunea serală a Vesperelor.

 

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)
 

Citeşte textul: Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni