Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni

Paul a fondat comunitatea din Corint în cursul celei de-a doua călătorii misionare (50-52 d.C.). A venit aici după o experienţă dificilă trăită la Atena, unde locuitorii acestui oraş au luat în râs vestea că Isus mort a înviat. Paul a rămas la Corint circa un an şi jumătate, trecând şi aici prin dificultăţi mari.

Este perioada în care acest oraş îl are ca guvernator pe proconsului roman Galion, fratele filozofului Seneca (51 d.C.). Luca, autorul Faptelor Apostolilor, aminteşte că Paul, la Corint, în timpul nopţii, este încurajat de Domnul să nu-i fie teamă şi să-şi continue misiunea. Dintre scrisorile lui Paul, cele trimise comunităţii din Corint sunt printre cele mai vivace şi dezbătute. Canonul Scripturilor conţine două scrisori pe care Paul le-a trimis corintenilor. De fapt, apostolul a scris mai multe. Nu ştim însă nimic despre „scrisoarea lacrimilor” (cf. 2Cor 2,4), scrisă de Paul într-un interval de timp cuprins între aceste două scrisori din canon, sau despre scrisoarea ori scrisorile trimise de corinteni lui Paul, după cum reiese din 1Cor 5,9 şi 1Cor 7,1.

Scrisoare întâi către Corinteni arată că comunitatea este bogată în daruri. Apostolul îi mulţumeşte lui Dumnezeu (cf. 1Cor 1,5-6) pentru această bogăţie. Însă comunitatea este sfâşiată de diviziuni interne şi datorită acestor daruri. Se merge de la o slabă înţelegere a credinţei creştine, care îi face pe corinteni să trăiască într-un sincretism religios, la o viaţă morală discutabilă. 

Oraşul Corint, prin poziţia sa geografică, fiind un centru naval, permite trecerea multor persoane şi a multor religii. Era un oraş deschis, multicultural şi multireligios. Se întâmpla ca fiecare să îşi construiască propriul sistem religios conform alegerilor personale şi a unor propuneri religioase, de multe ori contradictorii.

Temele scrisorii arată complexitatea situaţiei. Paul, prin răspunsurile pe care le dă, încearcă să clarifice absurditatea partidelor care s-au format (1,10-4.21); în acelaşi timp, invită comunitatea să înţeleagă crucea lui Isus care îl orientează pe creştin să meargă contra curentului faţă de logica arivistă. Îşi arată mâhnirea faţă de comportamentele imorale (5,1-6,20); îşi exprimă poziţia în ceea ce priveşte căsătoria şi virginitatea (7,1-39); dă dispoziţii pentru participarea femeilor la adunări, desfăşurarea cinei Domnului (11,1-34) şi folosirea carismelor şi a slujirilor (12,1-14,40). În sfârşit, afirmă participarea noastră la învierea lui Isus (15,1-58).
De fapt, această scrisoare începe cu proclamarea înţelepciunii crucii şi se termină cu vestirea învierii. În acest fel, Paul indică faptul că comunitatea creştină se înţelege pe ea însăşi la lumina misterului pascal al lui Isus care pătrunde întreaga existenţă.

De ştiut că:

• Paul încredinţează comunităţii din Corint cel mai frumos text din Noul Testament: este vorba despre imnul iubirii (1Cor 13,1-7).
• Oferă o normă înţeleaptă de viaţă creştină: „Ştiinţa umflă, pe când iubirea edifică" (1Cor 8,1)
  Defineşte sensul fraternităţii creştine: „fratele/sora este cineva pentru care Cristos a murit” (cf. 1Cor 8,11).
• Această scrisoare dă mărturie asupra 2 mari certitudini ale comunităţii creştine de la începuturi: celebrarea euharistică (1Cor 11,23-32) şi credinţa în înviere (1Cor 15,3-10). Paul transmite creştinilor din Corint ceea ce el însuşi a învăţat în comunitatea creştină care l-a precedat.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni