Evanghelia după sfântul Luca şi Faptele Apostolilor

Luca este evanghelistul care a scris două opere: Evanghelia după sfântul Luca şi Faptele Apostolilor. Este definit itinerantul prin excelenţă, cel care crede, martorul.

Luca, se distinge de ceilalţi trei evanghelişti: Matei, Marcu şi Ioan, prin faptul că a scris o operă în două volume: Evanghelia care poartă numele său şi Faptele Apostolilor.
Acesta din urmă începe în modul următor: „În prima carte, o, Teofil, am tratat despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început până în ziua în care a fost înălţat, după ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese” (Fap 1,1-2).

Teofil, - poate un grec bogat şi cult, dar mai probabil persoana care îl iubeşte şi îl caută pe Dumnezeu - este simbolul tuturor viitorilor cititori ai Faptelor Apostolilor şi ai Evangheliei sfântului Luca.
Luca, de la experienţa eclezială trimite la Isus care este izvorul şi motivul existenţei Bisericii. Noi, în schimb, suntem obişnuiţi să citim mai întâi Evanghelia sa şi apoi Faptele Apostolilor.

Cele două volume transmit comunităţilor creştine reflecţia originală a evanghelistului asupra lui Isus şi începuturile comunităţii creştine, care urmează după învierea lui Isus.
Luca este fascinat de persoana lui Isus şi de tot ceea ce s-a întâmplat după moartea sa, adică naşterea Bisericii, prin acţiunea Duhului Sfânt. Fără mărturia primilor creştini fideli Domnului până la martiriu, Isus nu ar fi fost cunoscut.

Cine este Luca? Acest nume apare de 3 ori în scrisorile sfântului Paul.
Apostolul Paul îl aminteşte ca fiind colaboratorul său: „Te salută Epafras, ca şi Marcu, Aristarh, Dima şi Luca, colaboratorii mei”. (Flm 24); medic foarte drag lui: „Vă salută Luca, medicul iubit, ca şi Dima” (Col 4,14); în fine, Paul aminteşte că Luca i-a rămas fidel în timp ce el era în închisoare: „Numai Luca este cu mine” (2Tim 4,11). Se pare că Paul se referă la Luca, în Scrisoarea a doua către Corinteni, unde scrie: „Împreună cu el, l-am trimis şi pe fratele care, pentru evanghelie, este renumit în toate Bisericile” (2Cor 8,18).

Faptele Apostolilor dau mărturie asupra faptului că Luca îl însoţeşte pe Paul în câteva etape ale călătoriilor sale misionare.
Începând din capitolul 16, Luca povesteşte întâmplările din misiunea lui Paul folosind prima persoană plural (Fap 16,6). Studioşii, pentru a spune că persoana care scrie cu atât de multă implicare, este protagonistul evenimentelor pe care le povesteşte, numesc secţiunea aceasta, „secţiunea noi”.
Evanghelia sfântului Luca şi Faptele Apostolilor transmit un portret al lui Luca ca fiind cel care crede, martorul care interpretează viaţa creştină şi misiunea ce este într-o continuă creştere.
Evanghelia lui Luca povesteşte timpul lui Isus, Faptele Apostolilor povestesc timpul Bisericii în care Isus este prezent şi acţionează, prin puterea Duhului Sfânt, în martorii săi.
Luca poate fi definit itinerantul prin excelenţă. Itinerant, nu deoarece merge în mod fizic, ci pentru că vede viaţa creştină ca un drum pe care trebuie să se meargă înainte, până la împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu, Împărăţie care a fost începută de Isus.

De ştiut că:

Doar Luca numeşte credinţa creştină „cale”. Când îl prezintă pe Paul, pune în gura lui aceste cuvinte: „Am persecutat calea aceasta până la moarte” (Fap 22,4)
În Evanghelia sa, Luca apare ca evanghelistul „căii lui Isus” care din Galileea merge la Ierusalim. În Faptele Apostolilor, ca evanghelistul „Căii” (Isus Înviat) care de la Ierusalim merge la Roma, pentru a ajunge în inima Imperiului Roman, considerat centrul lumii.
Deseori, traducerile redau termenul „Cale” cu „doctrină”, sărăcind semnificaţia acestui cuvânt care indică credinţa în Isus sau pe Isus însuşi. Creştinii nu au o nouă doctrină aflată în opoziţie cu cea iudaică, ci îl au pe Isus; cred în el şi se comportă conform lui Isus.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Evanghelia după sfântul Luca