Evanghelia după sfântul Ioan

Ioan este evanghelistul care a scris cea de-a patra Evanghelie definită Evanghelia creştinului. În aceasta, Isus este prezentat ca fiind cel care revelează, ca fiind lumina, calea, adevărul, viaţa. Scopul său este de a favoriza drumul de credinţă al creştinului şi perseverenţa pe acest drum.

Titlul Evanghelia după sfântul Ioan este menţionat în manuscrise vechi. Părinţii Bisericii ne dau primele informaţii în ceea ce-l priveşte pe Ioan ca fiind autorul celei de-a patra Evanghelii. Sfântul Irineu, îl identifică pe Ioan cu discipolul Domnului şi afirmă că acesta a locuit la Efes unde a scris şi Evanghelia. Ştim cu siguranţă că aceasta este ultima Evanghelie care a fost scrisă (80-90 d.C.). Forma sa finală este rezultatul unui lung proces de redacţie la care au colaborat diverse persoane care aparţineau comunităţii creştine ce îşi avea originea în persoana apostolului Ioan.

Scopul Evangheliei este expus în concluzia cărţii: „Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,30-31). Scopul Evangheliei lui Ioan este, deci, acela de a favoriza credinţa în Isus pentru a obţine viaţa în plenitudine. Autorul doreşte să apere comunitatea de greşelile doctrinale care se năşteau, (ca de exemplu, faptul de a crede că Isus, Cuvântul lui Dumnezeu făcut om, nu este plinătatea revelaţiei) şi să vestească credinţa celor care încă nu o cunoşteau.

Credinţa în Isus, Fiul lui Dumnezeu, este singura cale care conduce la viaţă. A avea credinţă, pentru evanghelistul Ioan, înseamnă nu doar a crede în Isus, dar şi a stabili o relaţie vitală, un raport profund de prietenie cu Fiul lui Dumnezeu. Ioan nu foloseşte cuvântul „credinţă” ci verbul „a crede” pentru a indica sensul dinamic al relaţiei personale cu Isus. Cine crede face un „drum de credinţă” pe care Ioan îl indică şi cu verbul „a veni la mine” sau „a vedea în profunzime”.
Evanghelia lui Ioan invită, atât la a începe să crezi în Isus cât şi la a continua să crezi pentru a rămâne în mod profund unit cu Domnul aşa cum mlădiţa rămâne în viţă pentru a aduce rod. De aceea, în raport cu Evangheliile sinoptice, Evanghelia lui Ioan a fost definită „Evanghelia creştinului” care a făcut un drum de maturizare în credinţă. Creştinul, trăind în contact cu istoria, are nevoie să-şi reînnoiască în mod continuu credinţa în Isus şi să crească în aceasta. În Evanghelia lui Ioan, Isus este cel care revelează prin excelenţă, cel care permite să vedem cu adevărat şi în profunzime. Isus, în persoana sa, prin cuvintele şi faptele sale, arată chipul Tatălui. Îl face cunoscut nu deoarece dă informaţii despre Dumnezeu, ci datorită faptului că, fiind Fiul lui Dumnezeu, ne transmite viaţa lui Dumnezeu.
Isus este lumina care luminează fiecare persoană, făcându-i accesibil drumul.
Printre formulele de revelaţie prin care Isus se defineşte, fraza: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” este cea care le sintetizează cel mai bine pe toate celelalte. Isus afirmă că este singura cale care conduce la Tatăl deoarece este, în acelaşi timp, revelaţia fidelă care, odată primită, dă viaţa în plenitudine. Această viaţă începe deja de pe acest pământ deoarece coincide cu comuniunea dintre om şi Isus, comuniune care pune omul în relaţie, în comunicare cu Tatăl.

De ştiut că:

Evanghelia sfântului Ioan este formată din două părţi: prima este numită „cartea semnelor” iar cea de-a doua „cartea gloriei”. Acestea două sunt precedate de un prolog în formă de imn liturgic şi de concluzie care motivează scopul Evangheliei.
În această Evanghelie, miracolele sunt numite „semne” pentru a indica că, prin acestea, Isus revelează puterea Tatălui şi legătura puternică care îi uneşte. Miracolele/semnele sunt în număr de şapte.
Termenul „acum” indică faptul că moartea lui Isus pe cruce este împlinirea misiunii sale şi exprimă iubirea Tatălui faţă de noi. El l-a trimis pe unicul său Fiu în lume pentru ca oamenii să aibă viaţa.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Evanghelia după sfântul Ioan