Parabole
Parcurge un itinerar de Lectio Divina în minunata lume a parabolelor lui Isus.
Inima înţeleaptă meditează parabolele (Sir 3,28)
Înainte de a începe călătoria noastră în lumea parabolelor, este necesar să ne întrebăm: „Ce este o parabolă?”
Parabola se prezintă ca o povestire sapienţială, inspirată din viaţa cotidiană, care încearcă să ne facă cunoscută o realitate ce nu este vizibilă ochilor, ci inimii. Fiecare parabolă are scopul de a ne face să descoperim inima lui Dumnezeu şi proiectul de iubire pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre noi.
Metoda parabolică era cunoscută deja în Scripturile ebraice ale Vechiului Testament şi în literatura rabinică (rabinul este un expert în legea ebraică, maestru spiritual şi religios al unei comunităţi). Termenul parabolă traduce cuvântul ebraic mashàl prin care se indică o povestire, deseori misterioasă care, luând scene din viaţa cotidiană, vrea să construiască o comparaţie cu scopul de a ilumina o altă realitate, tainică, şi care, altfel, ar rămâne necunoscută.
În evangheliile sinoptice (ale sfinţilor Matei, Marcu, Luca) spaţiul acordat parabolelor este cu adevărat foarte mare, atât în ceea ce priveşte cantitatea (de la 30 la 40 de parabole), cât şi în ceea ce priveşte calitatea revelaţiei pe care Isus o face despre Împărăţia Tatălui. Astăzi, mai mult ca niciodată, este necesar să citim parabolele, să ne oglindim în ele, să ne lăsăm schimbaţi şi surprinşi.
 Parabola grâului şi a neghinei (Mt 13,24-30) |
 Parabola celor două case (Mt 7,24-27) |
 Parabola seminţei (Mc 4,1-20) |
 Parabola oii pierdute (Mt 18,12-13; Lc 15,3-7) |
|
|
|
