Evanghelia după sfântul Matei (2,1-12)

După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau, spunând: "Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm". Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: "În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»". Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: "Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!" După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor.

Pelerini în afara liste

Dincolo de lunga tradiție despre magii regi,
textul grec al Evangheliei după Matei
afirmă doar că „au ajuns niște magi din Răsărit”.
Matei îi pune la drum pe câțiva păgâni,
oameni care se încred în magie,
lucru respins de Dumnezeu;
îi face pelerini spre Betleem pe cei mai puțin potriviți,
pe aceia pe care noi i-am fi exclus de pe listă.
Pelerini care aduc daruri.

Aur pentru regalitatea fiecărui copil,
a copilului care am fost și care încă locuiește în noi,
și a celui care am fi vrut să fim.
Tămâie pentru rugăciune, mulțumire, recunoștință.
Smirnă, uleiul miresei,
simbol al alianței care capătă forma iubirii
pentru a construi relații care să răspândească bună mireasmă
și pentru a ne rafina simțul mirosului, ca să recunoaștem
pe unde acest parfum a trecut
în timpurile și locurile din viața noastră.

Surorile benedictine din mănăstirea Sant’Anna din Bastia - Umbra,
Schizzi di Vangelo, Paoline

Evanghelia după sfântul Luca (2,16-21)

Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosíf şi copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus. Când s-au împlinit cele opt zile pentru circumciderea lui, i s-a pus numele Isus, aşa cum a fost numit de înger mai înainte de a fi fost zămislit.

Astăzi învățăm să fim păzitori ai umanității

Astăzi fiecare dintre noi învață să fie păzitor a umanității:
a celui apropiat și a celui îndepărtat,
a refugiatului și a cetățeanului,
a copilului în leagăn și a bătrânului în scaunul cu rotile,
a celui care zâmbește și a celui care îți întoarce spatele.
Solemnitatea Mariei, Născătoare de Dumnezeu este poarta de acces
către acest an care începe și care va fi unic și irepetabil.
Ea marchează începutul unui timp nou,
generează oportunitatea de a spune „da” Cuvântului
și ne învață, înainte de toate, să devenim păzitori tăcuți ai misterului vieții.

Maria este maestră a uceniciei,
este garanția împlinirii imposibilului,
este certitudinea împlinirii planului Tatălui
în istoria noastră.
Aceasta este adevărata urare pentru anul care începe:
să învățăm să fim păzitori,
mame ale umanului care suntem și pe care îl întâlnim.

Surorile benedictine din mănăstirea Sant’Anna din Bastia - Umbra,
Schizzi di Vangelo, Paoline

Evanghelia după sfântul Ioan (1,1-18)

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu.
Acesta era la început la Dumnezeu.
Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există.
În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor,
iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o.
A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan.
Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
Nu era el lumina, ci [a venit] să dea mărturie despre lumină.
[Cuvântul] era lumina adevărată care, venind în lume, luminează pe orice om.
Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut.
A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit.
Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu,
care nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut.
Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: „Acesta era cel despre care v-am spus: Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine”.
Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har.
Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos.
Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Cuvinte de la care să începem drumul nostru creștin (In 1,1-18)

O sinteză a Evangheliei lui Ioan este Prologul său.
În acest text găsim diverse cuvinte fundamentale,
în perspectiva unei noi istorii
care încă cere să fie întrupată, să fie trăită:
„început, cuvânt, viață, lumină, trup, adevăr”.
Un început aflat într-o continuă devenire;
un Cuvânt care spune totul, chiar și atunci când rămâne în tăcere;
o viață care include totul, care are savoare;
o lumină care nu intră în conflict cu tenebrele, nu este violentă,
ci pur și simplu există prin simplul fapt că lumina este.

Lumină care devine trup,
un trup adevărat, fragil,
sărac și grandios,
capabil să dăruiască
și să păstreze
viața sa și a celuilalt.

Surorile benedictine din mănăstirea Sant’Anna din Bastia - Umbra,
Schizzi di Vangelo, Paoline

Evanghelia după sfântul Matei 1,18-24

Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: "Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale". Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: "Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel", care, tradus, înseamnă: "Dumnezeu-cu-noi". Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui.

Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul

Iosif ar fi trebuit să o repudieze pe Maria,
să anuleze căsătoria,
să acționeze conform Legii,
conform obiceiurilor din popor,
dacă ar fi fost drept
conform canoanelor iudaice.
În schimb nu, dreptatea lui Iosif
are o cu totul altă dimensiune.
Lui Iosif îi este suficient să asculte
de propria voce interioară
și de acea voce a îngerului
care era purtătoare a noutății divine
pentru ca ideea „mereu s-a făcut așa”
să fie spulberată definitiv.

Iosif recunoaște că dorința Tatălui pentru viața sa,
dorință care se descoperă în vis,
depășește proiectele și așteptările
pe care el și le-a construit
și merge dincolo de ceea ce a planificat
pentru sine și Maria.
Din acel moment, istoria sa ia o altă direcție,
cea dorită de Tatăl: venirea în lume a lui Isus.

Surorile benedictine din mănăstirea Sant’Anna din Bastia - Umbra,
Schizzi di Vangelo, Paoline