Citire din Evanghelia după sfântul Luca (1,39-45)

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"

Reflecție:

Maria a trăit în mod sfânt pregătirea nașterii Fiului lui Dumnezeu: gândurile, sentimentele și faptele sale au fost mereu conforme voinței lui Dumnezeu. În evanghelia de azi, Maria s-a remarcat în mod special printr-o iubire mare. Deși Mamă a lui Dumnezeu, Maria a plecat în grabă, călătorind printr-un ținut muntos, la verișoara sa însărcinată și a ajutat-o timp de trei luni fără să se uite la sacrificii. Maria a adus multe binecuvântări în acea casă și a slujit cu umilință și iubire.

În Maria, iubirea atinge un grad foarte înalt. Ea a fost destinată să-l ducă pe Isus oamenilor: acesta este marele ei dar; și îl face, înainte de toate, acelei case. Să ne pregătim cu Maria pentru Crăciun, care este sărbătoarea iubirii! Să reflectăm ce putem facem pentru a trăi iubirea. Să cerem, în mod special, harul iubirii aproapelui. Să excludem individualismul, criticile, simpatiile și antipatiile. Să facem în mod deosebit fapte spirituale de iubire. Cel mai mare dar pe care îl putem face aproapelui este să i-l dăruim pe Isus, asemenea Mariei.

Să ne pregătim cu Maria pentru Crăciun, care este sărbătoarea carității! Să reflectăm dacă lipsește ceva iubirii noastre; să vedem ce putem să mai facem pentru a trăi iubirea asemenea Mariei, ce putem face pentru a progresa în trăirea iubirii.

Să cerem în mod special harul iubirii aproapelui. Să excludem individualismul, criticile, simpatiile și antipatiile. Să-i cerem Mariei să facă inima noastră asemănătoare cu a sa, plină de iubire față de frații care au nevoie de haruri spirituale și materiale.

Rugăciune:

Marie, Dumnezeu te-a chemat să-l dai pe Isus oamenilor, iar tu ți-ai început misiunea ducându-l pe Isus la o familie dragă ție. Tu care ai lăsat siguranța casei tale pentru a ieși în întâmpinarea Elisabetei, învață-mă iubirea ta. Ajută-mă să am o inimă sensibilă la nevoile celuilalt și să nu uit niciodată că darul cel mai prețios pe care îl pot face aproapelui este însuși Isus.

Reflecție adaptată din scrierile fer. Giacomo Alberione; rugăciune - Editura Pauline

Citire din Evanghelia după sfântul Luca (3,10-18)

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: "Atunci, ce trebuie să facem?" Răspunzând, le-a spus: "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!" Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?" El le-a spus: "Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!" Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: "Iar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!" Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: "Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge". Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Reflecție:

Și noi, asemenea mulțimilor adunate în jurul lui Ioan Botezătorul, ne punem întrebarea Ce trebuie să facem în acest timp de așteptare a venirii lui Isus.

Răspunsul îl găsim contemplându-l pe Isus așezat în iesle. Cum am putea să ne prezentăm în fața Pruncului dacă nu avem același spirit, adică spiritul iubirii?

În acest timp al Adventului, iubirea să fie acea forță care ne dă curajul de a privi în profunzime la viața noastră pentru a înțelege ce anume are nevoie de convertire: mintea, voința, inima, fantezia, memora, curiozitățile, simțurile...

Să cultivăm dorința de a intra la școala lui Isus care, din iesle, ne învață ce este sărăcia, umilința, iubirea.

Îi cerem Fiului lui Dumnezeu să se repete venirea sa în timpul prezent, mai ales să vină să se nască în inimile, în mințile și în voința noastră.

Ne rugăm ca Dumnezeu să ne transforme pentru a deveni „asemenea chipului Fiului său” (Rom 8,29).

Rugăciune:

Te rugăm, Isuse, fă să nu încetăm niciodată a te întreba Ce trebuie să facem pentru ca tu să-ți găsești mereu o iesle primitoare în ființa noastră. Ajută-ne să ne cunoaștem la lumina Evangheliei, întărește-ne voința pentru a fi fideli propunerilor luate și fă ca conformarea noastră la viața ta să fie mereu alimentată de iubirea ta.

Reflecție adaptată din scrierile fer. Giacomo Alberione; rugăciune - Editura Pauline

Citire din Evanghelia după sfântul Luca (3,1-6)

În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: "Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu".

Reflecție:

În acest timp de renaștere spirituală, Ioan Botezătorul ne amintește că avem nevoie de pregătire.

Isus dorește să se nască în mintea noastră. Să citim și să credem în Evanghelie pentru a crește în credință! Fiul lui Dumnezeu vrea să se nască în inimile noastre; să ne unim inimile cu Isus prin rugăciune. Isus dorește să se nască în voința noastră: să ne unim la nivel spiritual cu el prin practicarea binelui.

Să ne pregătim pentru Crăciun înlăturând greșelile minții, păcatele voinței; să îndepărtăm din inimă sentimentele care nu sunt conforme cu cele ale lui Isus.

Pregătirea ieslei este un gest frumos; dar, înainte de toate, să pregătim ieslea în inimile noastre: o inimă plină de iubire, o minte locuită de o credință vie, o dorință profundă de a intra la școala pe care Isus o deschide din iesle tuturor oamenilor. Astfel, Fiul lui Dumnezeu se va naște în întreaga noastră ființă.

Rugăciune:

Isuse, te rugăm învață-ne cum să ne pregătim pentru a deveni tot mai asemănători cu tine. Fă ca rugăciunea zilnică la lumina Cuvântului tău să ne ajute să gândim și să judecăm asemenea ție; fă ca exemplele tale să ne modeleze voința în a alege mereu binele, iar iubirea ta gratuită să ne elibereze de iubirea de sine și de egoism pentru ca viața noastră să devină un dar în slujirea aproapelui.

Reflecție adaptată din scrierile fer. Giacomo Alberione; rugăciune - Editura Pauline

Citire din Evanghelia după sfântul Luca (21,25-28.34-36)

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"

Reflecție:

În acest timp liturgic, Biserica ne amintește nașterea lui Isus Cristos și, de asemenea, ultima sa venire. În acea zi, se vor bucura de fericirea veșnică cei care, pe pământ, au intrat în împărăția lui Isus Cristos, adică în împărăția iubirii, a adevărului, a dreptății. Biserica ne invită azi să ne pregătim să intrăm în această împărăție.

În duminicile din Advent, preotul se îmbracă în veșminte liturgice violet, culoare ce indică un timp de convertire. În lume sunt răspândite multe învățături false, în mintea oamenilor intră multe idei greșite ce ne invită să avem în vedere doar viața prezentă, bunurile materiale. Spiritul lumii constă în a ne face să căutăm fericirea, satisfacția noastră aici, pe pământ. În schimb, viața aceasta este doar un mijloc pentru a dobândi fericirea veșnică.

Nu doar lumea, în general, are nevoie de a invoca venirea Mântuitorului. Fiecare dintre noi are nevoie de Pruncul Isus care se face Calea, Adevărul și Viața noastră. Să ne recunoaștem în fața lui Dumnezeu așa cum suntem. Să reflectăm, într-un moment de tăcere, ce anume îngreunează inima noastră.

Rugăciune:

Doamne, te rugăm ajută-ne să stăm de veghe în acest timp în care până și universul freamătă de nerăbdare în așteptarea venirii tale. Dă-ne libertatea interioară față de tot ceea ce ar putea să ne îngreuieze inima, distrăgându-ne atenția de la întâlnirea noastră cu tine. Ajută-ne să trăim pe pământ cu privirea îndreptată spre patria noastră cerească.

Reflecție adaptată din scrierile fer. Giacomo Alberione; rugăciune - Editura Pauline