Lecturile duminicii de astăzi, a treia din Advent, ne invită la bucurie. Dar nu la o bucurie oarecare, ci la aceea care porneşte din încrederea deplină în Dumnezeu. Acea încredere care te face senin chiar şi în cele mai mari încercări.

Evanghelia de astăzi, îl aduce din nou în prim plan pe Ioan Botezătorul. La Ierusalim, preoţii şi fariseii erau foarte preocupaţi, fiindcă vedeau că tot mai mulţi oameni aleargă la Ioan Botezătorul în pustiu. Mai înainte, cei care voiau să înveţe cum să-l adore pe Dumnezeu şi cum să trăiască după poruncile lui cereau sfaturi şi îndrumări de la ei, însă acum, cei mai mulţi alergau la Ioan. De aceea, atât preoţii, cât şi fariseii au început să se întrebe cine este acesta, de atrage atâta lume după el.

Deja Sfânta Scriptură ne-a spus că Ioan este glasul care pregăteşte calea Domnului. Ioan Botezătorul anunţă un mesaj pentru evreii din vremea sa, care îl aşteptau cu nerăbdare pe Mesia. Le spune: în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi, care vine după mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. Evreii din vremea lui Isus nu l-au recunoscut ca Mesia pentru că ei aveau idei greșite despre cum va veni. Îşi închipuiau că Mesia va coborî brusc din ceruri şi cu puterea sa divină îşi va impune domnia, distrugându-i pe toţi duşmanii Israelului. Atunci când Isus s-a născut dintr-o femeie, ca orice om, evreii nu au reuşit să îl recunoască. Era un om prea obişnuit... nimic spectaculos în venirea sa.

Să ne întrebăm dacă nu cumva, şi astăzi, Ioan Botezătorul ar putea să ne spună şi nouă: În mijlocul vostru este unul pe ere voi nu-l cunoaşteţi. Pentru aceasta avem nevoie şi noi de un glas, de cineva care să ni-l arate pe Isus. 

Un astfel de glas ar putea fi cel al Maicii Tereza de Calcutta, care este glasul exemplului. Şi ştim cum şi cât a lucrat ea. Câte vieţi a salvat, câţi săraci a ajutat, câte speranţe a aprins în inimi.

Apoi, Fericitul Vladimir Ghika, este pentru noi glasul mărturiei, un om care nu s-a temut să apere adevărul, care este Cristos, chiar cu preţul vieţii.

Sfântul Părinte papa Francisc poate fi pentru noi glasul păstorului. El, vorbind despre situaţia grea în care se află lumea de astăzi, atrage atenţia asupra faptului că o societate fără Dumnezeu își pierde reperele, îşi creează proprii zei, îşi face alte priorităţi şi astfel, este normal să intre în criză. Şi exemplele celor care se pun la dispoziţia lui Dumnezeu pentru a fi lumină şi călăuză pentru ceilalţi, ar putea continua, însă nu este suficient doar să le admirăm. Trebuie să le şi urmăm.

Apoi, fiecare dintre noi trebuie să aibă curajul de a deveni un glas aducător de speranţă şi de iubire. În jurul nostru sunt atâţia oameni care au nevoie de exemple frumoase.

Dar pentru a putea da mărturie, şi a oferi bucurie altora, trebuie să o avem în primul rând în noi, în inima noastră. Iar acest lucru este posibil, aşa cum le spune sfântul Paul Tesalonicenilor şi nouă în cea de-a doua lectură, prin rugăciune, prin mulţumirea neîncetată adresată Domnului pentru tot ce avem şi tot ce suntem, şi mai ales prin fuga de păcat şi de tot ceea ce este rău.

Aceasta este cea mai bună pregătire pentru a simţi bucuria Crăciunului şi pentru a o putea oferi şi altora.

Pr. Florin Bordeuș

În această duminică, a doua a Adventului, continuăm drumul de pregătire pe care l-am început în vederea sărbătorii Naşterii Domnului nostru Isus Cristos.

Lecturile din duminica trecută ne-au invitat la veghere.

În această duminică, avem în fața noastră persoana lui Ioan Botezătorul, ultimul dintre profeţi, înaintemergătorul lui Isus Cristos. Astăzi ni se cere convertire, întoarcerea la Dumnezeu, o schimbare a mentalităţii şi a vieţii.

Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aceste cuvinte ale sfântului evanghelist Marcu sunt cheia întregii  sale scrieri. Cuvintele vor reveni, la sfârşitul relatării vieţii lui Isus când centurionul roman, aflat lângă Crucea Mântuitorului va spune: Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu. Avem apoi un citat din profetul Isaia; Isus nu este cineva care născându-se, să ne ia prin surprindere. El face parte din istoria unui popor. El era Cel așteptat, cel prevestit de profeţi. Apare apoi Ioan Botezătorul, în deşert, strigând la oamenii din Iudeea să iasă, să vină în pustiu şi să îl lase pe Dumnezeu să îi găsească.

În Biblie, deşertul are semnificaţia unui loc de întâlnire cu Dumnezeu. În deşert poporul lui Israel 1-a întâlnit pe Dumnezeu şi a învăţat căile lui Dumnezeu. În deşert au devenit evreii poporul Lui, iar Domnul a devenit Dumnezeul lor.

Chemând oamenii în deşert, Ioan Botezătorul îi cheamă să înveţe să spere şi să se încreadă doar în Dumnezeu. Ne spune Ioan: Pregătiţi calea Domnului.... Și în prima lectură auzim: Iată, Dumnezeul nostru vine...

În această a II-a duminică a Adventului, Biserica ne aminteşte că pentru a-l întâlni cu adevărat pe Isus Cristos trebuie pregătire, nu trebuie să aşteptăm Crăciunul oricum.

Chemându-ne la întâlnirea cu el, Dumnezeu ne dă ocazia să ne pregătim, pentru ca întâlnindu-l, să avem parte de toate harurile sale, haruri pe care nu le putem primi dacă avem sufletul acoperit de păcate. Dumnezeu nu l-a trimis pe Ioan Botezătorul din întâmplare, ci din iubirea sa pentru noi. Din iubire ne trimite şi astăzi diferiţi mesageri, fie prin persoane, fie prin evenimente, pentru a trezi în noi dorinţa convertirii, dorinţa de a ne împăca cu el.

Acest lucru ne este confirmat şi de lectura a II-a, când sfântul Apostol Paul ne spune: Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor sale, după cum cred unii, ci este îndelung răbdător pentru voi, nevrând să piară cineva, dar voind ca toţi să vină la convertire.

Aşadar, după cum ne îndeamnă Sfânta Scriptură: Astăzi, dacă auziţi glasul Domnului, nu vă împietriţi inimile voastre…

Pr. Florin Bordeuș

Timpul Adventului, pe care îl începem astăzi, are o dublă semnificaţie:

Mai întâi, este un timp de pregătire la sărbătoare Crăciunului, când cinstim prima venire a Fiului lui Dumnezeu în lume.

În al doilea rând, amintindu-ne de prima venire, mintea noastră trebuie să se îndrepte spre cea de-a doua venire a lui Isus de la sfârşitul lumii, atunci când El va veni ca judecător.

În fragmentul evenghelic de astăzi avem imaginea portarului care veghează. El are grijă ca,  dacă vine cumva stăpânul pe neaşteptate, poarta să fie deschisă.

În prima lectură de azi, profetul Isaia exclamă: Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru. Este mişcătoare această lectură cu care se deschide timpul Adventului; Este una din cele mai frumoase lecturi din toată Biblia. Profetul Isaia ne invită la o rugăciune plină de umilinţă: „Doamne, tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu eşti olarul şi noi toţi suntem lucrarea mâinilor tale.” Aceasta trebuie să fie rugăciunea noastră zilnică; o rugăciune de încredinţare totală în mâinile lui Dumnezeu; o rugăciune care arată credinţa, speranţa, şi iubirea noastră. Profetul nu se roagă ca fariseul de la templu: Îţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalţi oameni:  nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele, ci se aşază în rândul păcătoşilor: Toţi am ajuns necuraţi şi toate faptele dreptăţii noastre sunt ca un veşmânt pătat. Fărădelegile noastre ne-au luat ca vântul. Nu te mânia pe noi şi nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre!

Postul Crăciunului, pe care îl începem astăzi este o ocazie de a ne împăca cu Dumnezeu prin sacramentul sfintei spovezi, să ne recunoaştem păcatele şi să ne propunem să trăim aşa cum se cuvine credinţa noastră.

Vegherea la care ne invită Isus În Evanghelie, nu înseamnă o aşteptare plină de teamă, ci o aşteptare plină de bucurie. Adventul ne aminteşte că trebuie să fim gata să îl întâlnim pe Domnul în orice moment al vieţii. Isus a venit, vine și va veni. A venit acum 2000 de ani în Betleem, când s-a făcut om asemena nouă, vine zilnic pe altarele noastre la Sfânta Liturghie, dar va veni şi la sfârşitul lumii pentru a răsplăti cu viaţa veşnică pe cei care au crezut în el şi l-au iubit.

În această perioadă a postului, în mijlocul nostru vom avea şi Coroana de Advent. Cele patru lumânări ne arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul.

Să cerem de la Domnul harul de a trăi bine acest timp pentru a-1 întâmpina cu bucurie acum, dar şi atunci când va veni în slavă.

Pr. Florin Bordeuș