Nașterea Domnului
Sărbătorim astăzi, împreună, evenimentul Naşterii Domnului nostru Isus Cristos.
În prima lectură, profetul Isaia ne prezintă activitatea de mântuire a lui Dumnezeu utilizând trei verbe semnificative: a consolat, a răscumpărat, a descoperit: aceste verbe pun în evidenţă acţiunea plină de iubire menită să ocrotească poporul, în special de ameninţările duşmanilor. Anunţul profetic se încheie cu constatarea că toate popoarele pământului au putut vedea că Dumnezeu nu-şi abandonează poporul ci e mereu aproape de el pentru a-l mântui.
În lectura a II-a avem începutul Scrisorii către Evrei. Prin misiunea pe care a primit-o de la Tatăl şi pe care a împlinit-o între oameni vestind Cuvântul Adevărului, Isus a şters păcatul oamenilor, a restabilit comuniunea între Dumnezeu şi lume, iar prin moartea şi învierea sa a fost preamărit mai presus de toate: s-a aşezat la dreapta maestăţii divine în înaltul cerului.
În Sfânta Evanghelie, apostolul Ioan ne prezintă misterul Crăciunului, arătându-ne cine este Pruncul care s-a născut şi cine suntem noi.
Cine este acest Prunc? În crez noi spunem că El este Unul născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat; de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Aceasta este credinţa pe care o vesteşte Biserica Pe ce se bazează această credinţă? Pe cuvântul lui Dumnezeu şi mai ales tocmai pe ceea ce ne spune astăzi Sfânta Evanghelie: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu.
Cu toate acestea, Liturghia nu se opreşte la această contemplare a lui Isus în sine, aşa cum era la început şi în afara timpului, ci mereu ne provoacă la a contempla Cine este Isus pentru noi!; Şi cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi! Ne amintim din nou cuvintele Crezului: Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a coborât din ceruri. S-a întrupat de la Duhul Sfânt, din Maria Fecioară, şi s-a făcut om. Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Isus este Dumnezeu cu noi, dar şi Dumnezeu pentru noi: un Dumnezeu al oamenilor, însă şi un Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu a venit El în persoană ca să mângâie şi să mântuiască tot neamul omenesc, nu printr-un înger sau printr-un profet.
Iată adevăratul sens al misterului Naşterii Domnului: După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile – și auzim aceste cuvinte în lectura a doua.
Însă prin Naşterea lui Cristos, Dumnezeu nu ne-a dat numai pe Cuvântul Său, ci ne-a dat chiar şi viaţa Lui, adică ne-a făcut fiii Săi: celor care l-au primit, celor care cred în numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Prin urmare noi nu sărbătorim numai Naşterea lui Isus, ci şi naşterea noastră, pentru că Naşterea lui Isus marchează renaşterea noastră. În el şi noi am fost “predestinaţi să fim fii adoptivi ai Tatălui ceresc. Acelaşi Dumnezeu ne spune: Tu eşti Fiul meu. Nouă nu ne rămâne decât să-i mulţumim şi să ne bucurăm pentru această viață divină pe care o purtăm în noi.
Pr. Florin Bordeuș