Advent: cu toţii la şcoala lui Isus

Timpul liturgic pe care îl trăim împreună cu întreaga Biserică ne oferă posibilitatea de a contempla cel mai mare dar pe care ni l-a făcut Tatăl: pe Isus, Fiul iubit, trimis nouă ca Mântuitor şi Răscumpărător.
În Advent, dorim să ne fixăm privirea asupra lui Isus care, în ziua de Crăciun, va deschide şcoala sa pentru oameni: şcoală de adevăr, de sfinţenie, de iubire.
Fericitul Giacomo Alberione ne spune că pregătirea pentru acest eveniment presupune să simţim puternic 
necesitatea acestei şcoli. În acest timp, să ne recunoaştem ignoranţa, slăbiciunile, înclinaţia spre păcat. De fapt, câte idei greşite se află în minţile oamenilor, câte învăţături rele se răspândesc, câte maxime mondene auzim în jurul nostru! Maxime mondene ce se reduc la ideea de a avea privirea îndreptată doar asupra vieţii prezente, a bunurilor materiale, în timp ce ştim că viaţa prezentă este doar un mijloc pentru a dobândi fericirea veşnică. Tocmai de aceea avem nevoie de acest Învăţător care se face Calea, Adevărul şi Viaţa noastră. În El este sfinţenia! În El găsim fericirea adevărată!

„Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”, afirmă sfântul Augustin. Iată „minunatul schimb!”, cântă Liturgia. Această minune are loc atunci când noi, zi de zi, „ne hrănim şi-l asimilăm” pe Isus care se oferă ca hrană fiecăruia dintre noi, în mod special la masa Cuvântului său divin şi a Euharistiei. Pentru ca Isus să ne transforme în El, este necesară „cooperarea” noastră zilnică cu Duhul Sfânt.

Un model deosebit al acestei cooperări este Fecioara Maria: consimţământul ei la proiectul Tatălui, unit cu Amin-ul Cuvântului, ni l-a dăruit pe Mântuitor! Pe drept cuvânt, Adventul este considerat un timp marian prin excelenţă. Isus este pentru noi un model de totală încredinţare în mâinile Mariei: după exemplul său, şi noi înţelegem că „aceasta este calea: de a o stima, a o iubi, a ne încredinţa Preasfintei Fecioare Maria”. O încredinţare făcută Mamei lui Isus care să se realizeze prin crearea unei adecvate atmosfere de reculegere – ambient spiritual – în care să locuim în mod durabil.
Guido Gandolfo, preot paulin