II Duminică din Advent
Toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu
Luca 3,1-6
Mai mult decât o privirie înapoi, către evenimente petrecute în timpuri îndepărtate ochilor noștri, textul Evangheliei este o trimitere la concretețea mântuirii, mântuire ce se petrece cu noi, și are loc în mijlocul lumii noastre. Tiberiu și Irod, Filip, Anna și Caiafa, sunt personaje ce aparțin istoriei, și tot istoria este martoră a Cuvântului, în locuri și timpuri bine determinate. Mântuirea nu se petrece în afara omului, ci este pentru om, iar Dumnezeu vine la întâlnirea cu omul chiar și pe căi strămbe(devenite netede prin prezența lui Cristos), pentru că dorința lui este ca toată făptura să vadă mântuirea lui Dumnezeu.
Adesea comparăm credința noastră cu un drum, și credem că trebuie să muncim la netezirea lui, la îndreptarea lui. Dar este oare adevărat că avem nevoie de acest drum al nostru pentru întălnirea cu Dumnezeu? Câți dintre noi, n-au făcut experiența căderii și a rătăcirii, tocmai când erau mai încredințați ca sunt pe calea cea bună? În lumina textului evanghelic, înțelegem că esențial este a asculta glasul, Cuvântul.
Din martori, ca unii ce am auzit glasul, devenim mărturisitori, ca unii ce am văzut, prin experiența de credință, prin întâlnirea personală cu Cristos.
Propunerea mea
În această concretețe a lumii noastre suntem chemați să trăim, pentru că tocmai aici, în mijlocul acestei lumi, Dumnezeu a ales să ne întâlnească. Să nu întârziem,și să răspundem chemării, în pofida a tot ceea ce pare potrivnic, și să primim Cuvântul așa cum suntem: poate rătăciți, dezorientați. Să nu ocolim nimic din ceea ce pare a deranja drumul nostru de credință. Să ne lăsăm întâlniți de Cristos șicăile(noastre) strâmbe se for face netede!
Rugăciune
Domnul va veni să mântuiască neamurile și, spre bucuria inimii noastre,
Domnul va face auzit glasul măririi sale.
Descarc