Nașterea Domnului
CRĂCIUNUL CU FERICITUL GIACOMO ALBERIONE
NAȘTEREA DOMNULUI
Din Evanghelia după sf. Luca 2,1-20
În zilele acelea, a venit un decret din partea împăratului August a ca să se facă recensământ pe tot pământul. Acest recensământ a fost primul, pe când Quirinius era guvernator al Siriei. Toți mergeau să fie înscriși, fiecare în cetatea sa. Și Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem, întrucât era din casa și din familia lui David, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască și l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfășat și l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei.
În același ținut erau unii păstori care trăiau pe câmp și păzeau turmele pe timpul nopții. Și le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinși de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: "Nu vă temeți, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle". Dintr-o dată, s-a unit cu îngerul o mulțime din oastea cerească, lăudându-l pe Dumnezeu și spunând: "Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, și pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubește!"
Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alții: "Să mergem până la Betleem și să vedem acest Cuvânt care s-a făcut și ce ne-a făcut cunoscut Domnul". Au plecat, deci, în grabă și i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle. După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. Toți cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. Apoi păstorii s-au întors, preamărindu-l și lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit și au văzut, după cum le-a fost spus.
Să privim și noi astăzi ieslea, să-i privim pe Iosif, pe Maria și Pruncul. Împreună cu îngerii să-l adorăm pe Pruncul Isus. Ieslea este catedra Învățătorului și tronul milostivirii.
Ieslea este prima catedră a Învățătorului dumnezeiesc. Din iesle, în tăcere, El ne învață smerenia, sărăcia și răbdarea. Smerenia: fiind Dumnezeu, s-a smerit pe sine, s-a făcut om, mai mult, s-a făcut copil. Sărăcia: Isus se naște într-o iesle, deși El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat prin care toate au fost create. Răbdarea: a venit la ai săi și nu l-au primit; dimpotrivă, au căutat să-l ucidă.
Ieslea este tronul milostivirii. În iesle Isus, pentru prima dată, își întinde mâinile pentru a-i primi pe toți oamenii: veniți la mine voi toți împovărați de suferință sau de păcate. Vă voi da odihnă. Să ne încredem în Isus! El ne va mângâia! Înainte de toate, va dărui celor căiți iertarea. Apoi, va dărui darul răbdării. Mai mult, va revărsa darul mângâierii și speranța Paradisului. Orice suferință încredințată lui Isus va afla ușurare; acceptată din mâna sa, nu va mai fi simțită ca o cruce.
Examen de conștiință
Crăciunul pentru mine este doar o sărbătoare de familie? Sau o zi de basm? Sau o ocazie de odihnă și recreere umană? Sau este o nouă naștere în Cristos?
Propunere
Astăzi intru la școala acestui Învățător dumnezeiesc, pentru a rămâne aici în fiecare zi a vieții mele.
Rugăciune
Doamne, care prin lumina nașterii tale ai risipit noaptea, dăruiește-ne lumina prin care să te cunoaștem, și prin care în cer să ne bucurăm de contemplarea gloriei tale. Amin.
Reflecții culese din cartea Brevi Meditazioni per ogni giorno dell'anno, de Giacomo Alberione