Duminica Paștelui

Evanghelia după sfântul Matei (28,1-10)

După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi, iată, a fost un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s-a apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galiléea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!”. Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!”. Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galiléea şi acolo mă vor vedea!”.

Reflecție:

Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și nu ni se spune de ce. Matei nu specifică motivul, nu este necesar. Merg să ungă trupul? Merg să termine vreo sarcină legată de ritualul înmormântării? Merg și atât. Iar mie mi se pare foarte frumos. Acest gest simplu care lasă să se subînțeleagă toate posibilele motivații răstoarnă întrebarea de la „de ce merg la mormânt” la „de ce nu are trebui să mergem?”.
Acum că Isus a murit toate celelalte străzi nu mai au sens, aceasta este unica stradă care rămâne. Doar ochii bărbătești pot să se întrebe „de ce este necesar să merg la mormânt”; ochii feminini știu că iubirea nu servește la ceva, iubirea pur și simplu „este”, chiar și dincolo de moarte, chiar și doar pentru un cadavru. Cel Înviat are ochi feminini.
Răstignitul a murit, dar nu este aici. Unde este? Ce frumoasă este această mică întrebare revoluționară: „Unde ești azi, Isuse Înviat?”

Doamne, îți cerem iertare pentru toate momentele în care pretindem
să te închidem în morminte perfecte pentru a te ține sub control.
Doamne, eliberează-ne de dorința nebună de a dori să te închidem în schemele noastre,
în fixațiile noastre, în fricile noastre. Ajută-ne să ne amintim
că tu ești și vei fi mereu al nostru „nu este aici”.
Ajută-ne să plângem la limita pietrelor care sigilează moartea,
dă-ne nostalgia Vieții, dă-ne ochi care știu să iubească deoarece
doar cine iubește crede și face ca viața să învie.

Pr. Alessandro Deho'