A treia duminică din Postul Mare
Evanghelia după sfântul Ioan (4,5-15.19b-26.39-42)
În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Aşadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie". Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?" Isus a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică". I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot! Doamne, văd că tu eşti profet. Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore". Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul - şi acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". Femeia i-a zis: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate". Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc!" Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".
Reflecție
În tăcerea caldă a amiezii o femeie, singură, merge către o fântână; loc biblic al întâlnirilor, al iubirii, dar pentru ea, acum era doar un spațiu bun pentru a umple un urcior.
Mai bine să meargă singură la fântână. Și să spere că nu se va întâlni cu nimeni. Dar cel Neașteptat este prezent chiar în inima singurătății, a rătăcirii, mereu în inima vieții care are loc. Iar cel Neașteptat este un bărbat obosit și singur. Un bărbat obosit și singur nu provoacă teamă. Iar apoi ochii săi sunt buni; iar apoi, când se hotărăște să înceapă să vorbească, alege o cerere, o dorință, sprijinindu-se pe o pânză de cuvinte dulci precum mierea; sunetul vocii celui Neașteptat te face să îți vină fiorii. Dă-mi să beau îi cere bărbatul acelei femei.
Iar noi, asemenea femeii samaritene, înțelegem, în acel moment, că aceea era unica cerere pe care o așteptam, acel fir de cuvinte delicate care să mângâie fiecare parte din noi, care să recunoască în fiecare unghi al vieții noastre că noi, încă, putem fi apă bună pentru cineva.
Bărbatul de la fântână nu numără greșelile, nu numără risipa de apă din trecut, nu este interesat să știe câți au băut deja, bărbatul obosit și însetat de la fântână dorește doar ca noi să ne simțim încă capabili să ducem apa la viață.
Pot coborî să caut apă? Pot pătrunde în viața ta? Aceasta ne cere Isus asemenea unui iubit plin de tandrețe, asemenea unui prieten de încredere.
Pr Alessandro Deho'