Evanghelia după sfântul Marcu 1,1-8

Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: "Iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale; el va pregăti calea ta. Glasul celui care strigă în pustiu: «Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui!»" Ioan Botezătorul era în pustiu, predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor. Întreaga regiune a Iudeii şi cei din Ierusalim veneau la el şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă şi avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste şi miere sălbatică şi predica, zicând: "Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza în Duhul Sfânt".

Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Este un „început”, este o Geneză, este viața care, pentru a fi vie, trebuie să știe să reînceapă mereu, să redevină materie primă, precum lutul modelat constant de Dumnezeul istoriei.

Suntem oameni ai deșertului, suntem în Exod, rădăcinile noastre sunt Altundeva, pământul este spațiul traiectoriilor, corturile trebuie să fie în mod constant ridicate. Mereu „la început”, mereu începători ai vieții, mereu gata să dezasamblăm și să reconstruim, chemați să trăim lejeri, fără definiții prea greoaie.

Suntem identități în mișcare, identitatea noastră este construită în inima mișcării. Adevărul nostru cel mai profund locuiește acel moment de reîncepere continuă.

Fiecare clipă este un apel să începem viața. Evanghelia este o invitație să trăim ca începători, cu umilința celui care este recunoscător pentru tot.

La început. Mereu fii ai unei vieți care începe, mereu lut ce trebuie modelat, apoi sărutat și apoi lăsat să plece. Mereu la început deoarece viața nu ajunge niciodată pe străzi fără ieșire.

Viața este deja veșnică pentru cine primește Începutul.

Pr. Alessandro Deho'