A patra duminică din Advent

4adventNe mai despart câteva zile de marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Sfânta Biserică ne îndeamnă – aşa cum de fapt a făcut-o în tot timpul Adventului – să ne pregătim cât mai bine pentru a-L primi în mijlocul nostru pe Mesia prevestit de profeţi ca Domn al puterilor, Principe al păcii, Împăratul măririi.
Dacă în primele trei duminici ale Adventului lecturile ne anunţau că mântuirea este aproape, că trebuie să pregătim calea Domnului, astăzi în a patra duminică liturgia cuvântului ne vorbeşte despre starea sufletească în care trebuie să ne găsească Mesia.
Care este această atitudine?
Răspunsul ni-l dă psalmul de astăzi: Iată vine Domnul; El este Împăratul măririi! …Cine va putea să urce pe muntele lui? Cine va sta în locul sfânt al său? Cel care are mâinile nepătate şi inima curată; Cel care nu ia în zadar numele Domnului, acela va primi binecuvântare şi dreptate de la Dumnezeu Mântuitorul.
Aceste condiţii pot fi rezumate la una singură care le conţine pe celelalte: a avea inima curată. În Biblie inima este locul deciziilor. Dacă inima e curată, adică abandonată total şi fără rezerve în braţele Providenţei, este eliberată de orice simpatie pentru ceea ce îl contrazice pe Dumnezeu.
Cei care refuză să împlinească această condiţie sunt excluşi din Împărăţie. Un asemenea refuz întâlnim în prima lectură. Ahaz nu ascultă de porunca lui Dumnezeu, nu are încredere în el; are planul său, nu vrea să-l schimbe, preferă să se alieze cu un alt om. În faţa acestui refuz Domnul nu renunță. El poate să-şi realizeze planul de mântuire, promis lui David, şi pe altă cale. Spune profetul: Iată fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. …El va domni pe tronul şi peste împărăţia lui David ca s-o întărească şi s-o întemeieze cu judecată şi dreptate, de acum şi până-n veac.
Fecioara este Maria, tânără logodnică a unui bărbat din casa lui David, pe nume Iosif. Este cea care se abandonează total în mâinile lui Dumnezeu şi declară: Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul Tău.
Și astfel, Isus a fost om adevărat în carne şi oase, “născut din femeie” ca orice fiinţă umană, a trăit pe acest pământ într-un timp şi loc bine precizate.
Isus a fost un evreu, pentru că s-a născut dintr-o femeie evreică (Maria), a crescut într-o familie de evrei, a fost educat conform legilor, tradiţiilor şi religiei evreilor din timpul său.
Isus era fiul lui David, pentru că Iosif, soţul Mariei, era un descendent al lui David; iar Iosif de fapt a exercitat faţă de Isus funcţia umană şi legală de tată, chiar fără a fi tatăl său în sens fizic, biologic.
Identitatea personală a lui Isus nu poate fi înţeleasă decât făcând apel direct la Dumnezeu. Deşi fiind pe deplin inserat în realitatea istoriei umane – om adevărat, evreu, născut din neamul lui David, cum ne amintește și lectura a doua, totuşi nu se poate spune despre el cine era într-adevăr numai în termeni umani. Existenţa pământească a lui Isus nu se explică numai prin legile biologiei şi ale istoriei, dar este rodul unei intervenţii a lui Dumnezeu în istorie, astfel încât fiul Mariei va fi numit Dumnezeu cu noi.
 Luându-i ca exemplu pe Iosif şi Maria trebuie să adoptăm viaţa lor simplă, care să-i permită lui Dumnezeu să intervină în viaţa noastră, răsturnând uneori chiar planurile noastre. Numai adoptând acest stil de viaţă vom fi pregătiţi să-l primim pe Cristos în mijlocul nostru şi vom putea spune şi noi plini de credinţă: Vino Doamne Isuse!

Pr. Florin Bordeuș