DUMINICA FLORIILOR 2025

Flori și pătimire (Luca 22,14-23,56)

Iuda îl dă pe Isus pe mâna celor care căutau să-l omoare, dar nu o face pentru bani. Poate din ascultare, poate din disperare, poate din iubire. Gestul lui Iuda este obscur. Inima omului rămâne obscură, și așa va fi pentru totdeauna.

Înainte ca Isus să fie arestat, asistăm la diverse lucruri misterioase pentru discipoli: un măgăruș de dezlegat, haine care se aștern pe el, ramuri înfrunzite așezate pe unde avea să treacă Isus. Pentru discipoli se pare că viața care îi așteaptă este un joc de copii dacă, apoi, nu ar urma moartea lui Isus care va face de neînțeles entuziasmul intrării în Ierusalim.

Apoi urmează Cina în care se sigilează prietenia deoarece numai prietenii pot trăda. Aici Isus ia, binecuvântează, frânge, verbe cărora le poate corespunde nașterea, binecuvântarea, moartea. Aici putem învăța arta binecuvântării.

Ajuns pe Muntele Măslinilor, Isus se roagă în inima scandalului trădării. Se roagă fiind trist de moarte și tulburat. Sărutul pe care Iuda i-l dă se va transforma pentru totdeauna într-o remușcare. Și Petru înțelege, în sfârșit, că încă nu l-a înțeles pe Isus.

În cele din urmă, Isus îmbrățișează crucea și moartea.
Iar nouă nu ne mai rămâne decât să ieșim în întâmpinarea morții,
să o traversăm și să sperăm că Lumina ne va învia.