I duminică din Advent

 

Citire din Evanghelia după sfântul Luca (21,25-28.34-36)

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"

Reflecție:

În acest timp liturgic, Biserica ne amintește nașterea lui Isus Cristos și, de asemenea, ultima sa venire. În acea zi, se vor bucura de fericirea veșnică cei care, pe pământ, au intrat în împărăția lui Isus Cristos, adică în împărăția iubirii, a adevărului, a dreptății. Biserica ne invită azi să ne pregătim să intrăm în această împărăție.

În duminicile din Advent, preotul se îmbracă în veșminte liturgice violet, culoare ce indică un timp de convertire. În lume sunt răspândite multe învățături false, în mintea oamenilor intră multe idei greșite ce ne invită să avem în vedere doar viața prezentă, bunurile materiale. Spiritul lumii constă în a ne face să căutăm fericirea, satisfacția noastră aici, pe pământ. În schimb, viața aceasta este doar un mijloc pentru a dobândi fericirea veșnică.

Nu doar lumea, în general, are nevoie de a invoca venirea Mântuitorului. Fiecare dintre noi are nevoie de Pruncul Isus care se face Calea, Adevărul și Viața noastră. Să ne recunoaștem în fața lui Dumnezeu așa cum suntem. Să reflectăm, într-un moment de tăcere, ce anume îngreunează inima noastră.

Rugăciune:

Doamne, te rugăm ajută-ne să stăm de veghe în acest timp în care până și universul freamătă de nerăbdare în așteptarea venirii tale. Dă-ne libertatea interioară față de tot ceea ce ar putea să ne îngreuieze inima, distrăgându-ne atenția de la întâlnirea noastră cu tine. Ajută-ne să trăim pe pământ cu privirea îndreptată spre patria noastră cerească.

Reflecție adaptată din scrierile fer. Giacomo Alberione; rugăciune - Editura Pauline