A cincea duminică din Postul Mare

5 baner

Evanghelia după sfântul Ioan 12,20-33

În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: "Domnule, vrem să-l vedem pe Isus". Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: "A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!" Atunci a venit o voce din cer: "L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica". Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: "Un înger i-a vorbit". Isus a răspuns: "Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine". Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

5 fotoREFLECȚIE:

Fraza își face apariția cu putere în pagina Evangheliei: vrem să-l vedem pe Isus! Aceasta are efectul unei pietre aruncate într-un lac: Filip îl caută pe Andrei, Andrei și Filip îl caută pe Isus. Iar mie mi se pare că acesta este unicul răspuns posibil ce putea fi dăruit grecilor. Vrei să-l vezi pe Isus? Îți dăruiesc o umanitate care se caută și care îl caută pe Isus.

La chipul lui Isus se face referire constantă de către broderia unei comunități care se caută în legături de fraternitate. Profilul chipului lui Dumnezeu trasat de traiectoria unei fraternități ce trebuie în mod constant aleasă.

Chipul discipolilor ajunge în ochii lui Isus. El îi primește pe cei doi prieteni asemenea unei flori ce mângâie un fluture. Andrei și Filip se așază în polenul speranței. Și poate se așteaptă să înțeleagă, în sfârșit, cum va fi manifestarea lui Mesia. Caută în afară ceea ce vor învăța să caute înăuntru.

Dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Pentru a-l vedea pe Isus sunt necesari ochi capabili să meargă sub scoarța lumii. Pentru viața veșnică, sămânța trebuie să facă să explodeze misterul ce pulsează în profunzime.

„Vrem să-l vedem pe Isus!”. Isus cere privirii o profunditate dublă: în pământ și în inima unei semințe.

Pr. Alessandro Deho'