A treia duminică din Postul Mare

Evanghelia după sfântul Ioan 2,13-25

Paştele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Şi a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: "Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie!" Discipolii lui şi-au adus aminte că fusese scris: "Zelul pentru casa ta mă mistuie". Aşadar, l-au întrebat iudeii şi i-au zis: "Ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea?" Isus le-a răspuns: "Dărâmaţi acest templu şi în trei zile îl voi ridica!" Aşadar, i-au zis iudeii: "Acest templu a fost construit în patruzeci şi şase de ani şi tu în trei zile îl vei ridica?" Însă el vorbea despre templul trupului său. Deci, când a înviat din morţi, discipolii lui şi-au amintit că a spus aceasta şi au crezut în Scriptură şi în cuvântul pe care îl spusese Isus. Pe când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştelui, mulţi, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoştea pe toţi. Şi nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoştea ce era în om.

REFLECȚIE:

Cu puterea unui copil care învață să meargă, Isus încearcă, în Evanghelia de azi, să inverseze roata: nu o piață în locul sacru, dar un Sacru care iese să facă rodnic și spațiul pieței... Această inversare nu este plăcută. Nu este plăcută de preoții care preferă să fie ținta finală a unui drum, și nici de credincioșii care preferă să-și îngrădească într-un loc protejat raportul lor cu Dumnezeu; pentru toți a avea spații și timpuri bine definite este o sursă de liniște.

Dar iubirea, asemenea credinței, nu poate să fie liniștită niciodată. Aceasta cere totul. Nu este suficient sacrificiul unui animal, ci iubirea cere sacrificiul întregii vieți.

Un semn. Dar ca întotdeauna, semnele ne ajută cu greu să înțelegem momentul prezent. Poate se înțeleg după aceea. După o întreagă Evanghelie. După ce semnele profetice își vor găsi casă în trupul lui Isus. Profeția are un cost foarte mare, dorește totul. Doar când biciul va face să sângereze spatele Învățătorului, iar 30 de dinari îi vor lua respirația lui Iuda, iar Templul va rămâne doar o umbră la spatele unui Mesia expulzat de istorie... doar atunci cineva își va aminti.

Trupul lui Cristos. Umilit, vândut, alungat. Trupul lui Cristos care nu mai este pâinea primită după ce s-a cumpărat o iluzie de puritate, ci mana indispensabilă pentru a încerca din nou să parcurgem în mod evanghelic străzile lumii, purtând în propria ființă slăbiciunea păcatului.  

Pr. Alessandro Deho'