A doua duminică din Postul Mare

2 baner

Evanghelia după sfântul Marcu 9,2-10

În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!" De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!" Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă "a învia din morţi".

REFLECȚIE:

2 fotoParcă simțim inima lui Petru: Isuse, de ce atâta frumusețe? De ce să ne sufocăm cu atâta lumină când apoi totul se va termina? Cum putem să suportăm greutatea întunericului după ce am experimentat mângâierea lejeră a frumuseții transfigurate? După atâta lumină cum să ne mai îndrăgostim încă de om?

Iar atunci este mai bine să încercăm să reținem, chiar și puțin, dar să reținem: trei colibe. Asemenea unui copil care își închide mâinile în apă crezând că ține în ele marea. Un alt cort este pregătit la orizont, asemenea unui nor care coboară din Cer ca să conțină însăși lumina. Poate că Petru începea să înțeleagă. Asemenea unui nor, pântecul lui Dumnezeu Tatăl învăluie fiecare lucru. A lui este vocea care invită la ascultarea Fiului. Poate că Petru înțelege. Poate că înțelegem și noi. Schimbarea la față nu este o anticipare a viitorului, ci pântec divin care se coboară din cer pentru a ne învălui.

În timp ce coborau de pe munte. Umbrele se apropie, lumina rămâne în spate, Isus cere tăcere. Discipolii nu pot înțelege. Poate își vor aduce aminte că ceea ce au văzut nu este altceva decât un punct de vedere. Punctul de vedere ce va permite să se înțeleagă activitatea istorică a lui Isus. Trecea, atingea și dădea viață. Ducea la lumină.

Ultimul munte al lui Isus a fost învăluit de un nor la o oră nepotrivită, o încercare extremă de a întuneca soarele. Lumină, chiar și în experiența morții, și pe Calvar, și în spatele pietrei care închidea mormântul. Schimbarea la față va deveni înviere.

Pr. Alessandro Deho'