Prima duminică din Postul Mare
Evanghelia după sfântul Marcu 1,12-15
În acel timp, Duhul l-a dus pe Isus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau. După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu şi spunând: "S-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!"
REFLECȚIE:
Ispita descrisă în Evanghelia de azi este o tăietură gravată în carnea lui Isus; patruzeci de zile nu sunt un semn a ceea ce se termină, ci a ceea ce însoțește întreaga viață. De la deșert la grădina Ghetsemani.
Și noi ne putem confrunta cu ispita de a crede că chipul lui Dumnezeu corespunde celui descris și așteptat de scribi și farisei.
Ispita de a ceda la cerințe fără a educa la libertate.
Ispita de a ceda în fața puterii și a violenței.
Ispita de a nu crede că iubirea lui Dumnezeu poate ajunge atât de departe, la sacrificiu, la sânge, la moarte.
Ispita de a coborî de pe cruce, de a inaugura un nou potop universal, de a trăda omul.
Ispita profundă de a crede că totul este un faliment. De a crede că nu ai fost capabil să fii transparența vizibilă a Invizibilului.
Ispita de a crede că iubirea este ușoară, că aceasta nu presupune suferință și nu prevede lacrimi.
Ispita de a te simți dezamăgit de chipul Tatălui, de a te simți trădat, amăgit, folosit.
Ispita de a crede că viața nu merită să fie trăită.
Doamne, dă-ne puterea de a lupta împotriva ispitei de a crede că în deșert suntem singuri, în timp ce tu, în schimb, ești alături de noi.
Pr. Alessandro Deho'