Paștele Domnului

1pasteMagdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus». Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.” (In 20,1-8)

Mormântul gol vrea să ne provoace, să ne urnească din loc, să ne ridice întrebări, dar mai ales vrea să ne încurajeze să credem și să avem încredere că Dumnezeu este în orice situație, în orice persoană, și lumina sa poate ajunge în colțurile cele mai întunecate ale existenței. A înviat din locul din care nimeni nu mai aștepta nimic și ne așteaptă pentru a ne face părtași la lucrarea sa de mântuire.

A înviat! Este vestea care susține speranța noastră și o transformă în gesturi concrete de iubire.

Cât de mult avem nevoie ca fragilitatea noastră să fie unsă de această experiență. Cât de mult avem nevoie ca orizonturile noastre limitate să fie puse în discuție și reînnoite de această veste! Cristos a înviat și cu El învie speranța noastră!

Rugăciune:
Cristos, speranța mea, a înviat!
Tu, rege biruitor al morţii, îndură-te de noi toţi! Aleluia!

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc