A cincea duminică din Postul Mare

„Au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc,  i-au zis: «Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.  Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?»  Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.  Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: «Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!»  Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ.  Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.  Isus s-a ridicat şi i-a spus: «Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?» Ea i-a zis: «Nimeni, Doamne». Isus i-a spus: «Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!»" (Lc 8,3-11)

Legea prevedea că această femeie trebuia pedepsită. Isus era fără păcat și putea să arunce primul cu piatra... Dar El merge dincolo de legea care prevedea lapidarea. Nu îi spune femeii că adulterul nu este păcat. Dar Isus nu o condamnă, o iartă.

Milostivirea este un lucru greu de înțeles: nu șterge păcatele, pentru că este iertarea lui Dumnezeu cea care șterge păcatele. Dar milostivirea este modul în care Dumnezeu iartă păcatele. Apoi Isus o sfătuiește pe femeie să nu mai păcătuiască.

Aici se vede atitudinea milostivă a lui Isus: apără pe păcătos de dușmani, apără păcătosul de o condamnare dreaptă. Dumnezeu iartă nu printr-un decret, dar cu o mângâiere. Dumnezeu ne iartă mângâind rănile produse de păcat în noi pentru că El este implicat în iertare, este implicat în mântuirea noastră.

Rugăciune
Isuse, câți dintre noi nu ar merita o condamnare dreaptă. Dar tu ne ierți. Tu nu ne ierți printr-un decret, dar cu o mângâiere. Tu ne ierți cu milostivire. Și ne spui să mergem și să nu mai păcătuim. Cât e de mare milostivirea ta!

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc