A patra duminică din Postul Mare

„Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora.” (Lc 15,20-28)

Fiul cel mic se gândea că merită o pedeapsă din cauza păcatelor sale, iar fiul cel mare se aștepta la o recompensă pentru serviciile sale. Fiul cel mic îi reprezintă pe aceia care tânjesc după milostivire și iertare și cred că nu o merită... Fiul cel mare îi reprezintă pe aceia care se cred drepți și se întreabă dacă merită să trudească fără să primească ceva în schimb... Amândoi au nevoie de milostivirea Tatălui.

Cei doi frați nu vorbesc între ei, au istorii diferite, dar aceeași mentalitate: dacă faci binele primești un premiu, dacă faci răul ești pedepsit. Aceasta nu e logica lui Isus! Tatăl face sărbătoare pentru redobândirea fiului cel mic și vrea să împărtășească bucuria cu fratele cel mare. Fără fiul cel mic, și fiul cel mare încetează să fie frate... Fiul cel mare poate decide să se unească la bucuria tatălui sau să refuze.  Bucuria cea mai mare a Tatălui este ca cei doi fii să se recunoască frați.

Rugăciune
Isuse, Tu ne înveți  că toți avem nevoie să intrăm în casa Tatălui și să participăm la bucuria sa, la sărbătoarea milostivirii și a fraternității. Să nu uităm niciodată că, în orice situație ne-am afla, Tatăl ne iubește și așteaptă întoarcerea noastră. Dă-ne harul de a ne deschide inimile pentru a fi „milostivi precum Tatăl”! Amin.

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc