A cincea duminică din Postul Mare

5postmare20a

Ştiu că va învia

Din Evanghelia după sf. Ioan 11,17-27
Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Şi mulţi iudei veniseră la Marta şi Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Marta i-a ieşit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă.
Aşadar, Marta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă şi acum ştiu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Marta i-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”.
Isus i-a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?” Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
 
Doamne, dacă ai fi fost aici! De câte ori și noi am gândit asemenea Martei, acuzându-l pe Isus de a fi rămas la distanță când am avut nevoie de el. Momentul morții celor dragi ai noștri este, poate, cel în care îi cerem cont mai mult lui Dumnezeu; faptul de a-i cere cont prea des ia forma unei acuzații și condamnări implicite. Evanghelia ne ajută să facem pasul succesiv, acel act de credință al Martei: „eu am crezut”. Isus este mereu învierea și viața deoarece este iubirea mai puternică decât moartea. Noi credem în el, credem că este mereu aproape de noi, că se apleacă cu emoție asupra mormintelor noastre și ne readuce liberi la viață.
 CRED ÎN TINE
Doamne, eu cred.
Da, cred în tine,
cred că tu ești învierea și viața.
Cred că îmi ești alături mereu,
cred în milostivirea ta față de mine,
cred că ești înțelepciunea
care îmi conduce viața.
Cred că mă iubești
și că viața mea nu este niciodată pierdută.
Isuse, îți mulțumesc
pentru această iubire infinită. Amin.

 Din cartea „Il Vangelo si fa strada”, de Roberta Vinerba, Paoline 2019
pauline.ro