A patra duminică din Postul Mare

Du-te şi spală-te 

Din Evanghelia după sf. Ioan 9,1-9
În acel timp, Isus a văzut un om orb din naştere. Discipolii lui l-au întrebat, zicând: „Rabbi, cine a păcătuit că s-a născut orb, el sau părinţii lui?” Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici el, nici părinţii lui, ci este astfel ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Noi trebuie să săvârşim lucrările celui care m-a trimis, atât timp cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii”.
După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ, a făcut tină cu salivă, i-a pus tina pe ochi şi i-a zis: „Du-te şi spală-te la piscina Siloe!” - care înseamnă „Trimisul”. Aşadar, el a plecat, s-a spălat şi s-a întors văzând. Atunci, vecinii şi cei care îl văzuseră mai înainte că era cerşetor au zis: „Nu este el cel care şedea şi cerşea?” Unii spuneau: „El este”, alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. El a zis: „Eu sunt”.
 
Pământ și salivă, praf și cuvânt. Un nou act creativ are loc la marginea piscinei Siloe. Și aici, ca și la „început”, pământul plămădit de Cuvânt creează viață, naște un om. Când se naște un copil, se spune că „a văzut lumina zilei”, identificând lumina cu viața, deoarece acolo unde lipsește prima, a doua nu înflorește. Orbul din naștere este simbolul oricărui om care, dacă nu primește puterea eliberatoare a lui Isus, Cuvântul Tatălui, rămâne închis în întunericul păcatului. Dacă se lasă atins și „murdărit” de Cuvântul lui Dumnezeu, începe să trăiască ca un om liber.
 PISCINA MILOSTIVIRII TALE
Doamne, își mulțumesc deoarece
dorești pentru mine viața și bucuria;
îți mulțumesc deoarece
mereu îți dai seama de prezența mea;
când sunt orbit de păcatul meu,
tu mă privești cu compasiune și îți întinzi mâna spre mine.
Îți mulțumesc pentru că mă scufunzi mereu
în piscina milostivirii tale
și mă readuci, liber, la viață. Amin.

 Din cartea „Il Vangelo si fa strada”, de Roberta Vinerba, Paoline 2019
pauline.ro

A patra duminică din Advent

4adventÎn urmă cu trei duminici începeam timpul Adventului.

Cred că în acest timp, fiecare dintre noi ne-am luat diferite hotărâri de a încerca să fim mai buni, mai atenţi faţă de cei din jur, mai plăcuţi lui Dumnezeu. Şi până aici nu este nimic greşit, mai ales dacă am şi reuşit să ducem aceste hotărâri la bun sfârşit. Iată-ne ajunşi în ultima duminică a acestui timp de pregătire şi la doar câteva zile până la sărbătoarea Crăciunului.

În prima lectură avem dialogul dintre David şi Natan despre construcţia Templului, despre construcţia casei lui Dumnezeu. Într-un final, Domnul îi spune: Nu tu îmi vei zidi mie o casă, ci eu îţi voi zidi o casă ţie!

Riscăm să considerăm, asemenea lui David, că noi suntem cei care îi putem pregăti un lăcaş lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Riscăm să credem că toate eforturile pe care le-am făcut de-a lungul postului sunt cele care ne vor îndreptăţi să-l primim pe Dumnezeu sub chip de Prunc, însă lecturile de astăzi alungă orice astfel de iluzie, căci Biblia ne spune clar că nu suntem noi aceia care facem ceva pentru Dumnezeu, pentru a ne face vrednici de El, ci este însuşi Dumnezeu acela care îşi manifestă iubirea şi milostivirea infinită venind în întâmpinarea şi în mijlocul nostru.

Nu noi facem să fie frumos Crăciunul... ci Naşterea Domnului a făcut să fie frumoasă viaţa noastră.

Dar, pentru ca să se nască Isus, Domnul nostru, Dumnezeu a dorit colaborarea unei tinere din cadrul poporului evreu, şi am ascultat astăzi această relatare a Bunei-vestiri, cum trimisul Domnului cere consinţământul Mariei pentru a fi mama Celui Preaînalt. Sfânta Fecioară Maria spune DA și toată viața va trebui să repete acest Fie mie după cuvântul tău, ajungând chiar până la momentul Calvarului.

Dorinţa lui Isus este să se nască mereu în inimile noastre, şi ştim din Sfânta Evanghelie că pentru aceasta, trebuie să facem voinţa lui Dumnezeu.

Să ceream, aşadar, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, harurile necesare pentru a fi pregătiţi cum se cuvine pentru Naşterea Domnului.

Pr. Florin Bordeuș