Paștele Domnului

1pasteMagdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus». Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.” (In 20,1-8)

Mormântul gol vrea să ne provoace, să ne urnească din loc, să ne ridice întrebări, dar mai ales vrea să ne încurajeze să credem și să avem încredere că Dumnezeu este în orice situație, în orice persoană, și lumina sa poate ajunge în colțurile cele mai întunecate ale existenței. A înviat din locul din care nimeni nu mai aștepta nimic și ne așteaptă pentru a ne face părtași la lucrarea sa de mântuire.

A înviat! Este vestea care susține speranța noastră și o transformă în gesturi concrete de iubire.

Cât de mult avem nevoie ca fragilitatea noastră să fie unsă de această experiență. Cât de mult avem nevoie ca orizonturile noastre limitate să fie puse în discuție și reînnoite de această veste! Cristos a înviat și cu El învie speranța noastră!

Rugăciune:
Cristos, speranța mea, a înviat!
Tu, rege biruitor al morţii, îndură-te de noi toţi! Aleluia!

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc

Duminica Floriilor

6post„«Mergeți în satul dinaintea voastră și, când veți intra, veți găsi un măgăruș legat, pe care nici un om nu l-a încălecat: dezlegați-l și aduceți-l!» Apoi l-au adus la Isus și, aruncându-și hainele peste măgăruș, l-au urcat pe Isus deasupra. Pe când el înainta, își aruncau hainele pe drum. Ajungând aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulțimea discipolilor, bucurându-se, a început să-l laude pe Dumnezeu cu glas puternic pentru toate minunile pe care le-au văzut, spunând: «Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer și glorie în înaltul cerurilor!»” (19,30.35-38)

Isus ne învață cum să înfruntăm momentele dificile și ispitele viclene, păstrând în inimă o pace care nu este detașare sau impasibilitate, ci este abandonare încrezătoare la Tatăl și la voința sa de mântuire, de viață, de milostivire.

Și astăzi, prin intrarea sa în Ierusalim, Isus ne arată calea. Deoarece în acest eveniment, cel rău avea o carte de jucat: aceea a triumfalismului. Însă Domnul a răspuns rămânând fidel căii sale, calea smereniei.

Triumfalismul încearcă să se apropie de țintă prin scurtături, prin false compromisuri. Indică suirea în carul învingătorului. Triumfalismul trăiește din gesturi și cuvinte care însă nu au trecut prin încercarea crucii; se alimentează din confruntarea cu ceilalți, judecându-i mereu ca răi, rebuturi, ratați... Isus a distrus triumfalismul prin pătimirea sa.

Să nu vă rușinați să vă manifestați entuziasmul pentru Isus, să strigați că El trăiește, că El este viața voastră. Dar în același timp, să nu vă fie frică să-l urmați pe calea crucii. Și când veți simți că El vă cere să renunțați la voi înșivă, să vă despuiați de siguranțele voastre, să vă încredințați total Tatălui care este în ceruri, bucurați-vă! Sunteți pe drumul împărăției lui Dumnezeu.

Rugăciune
«Binecuvântat cel ce vine, regele, în numele Domnului! Pace în cer și glorie în înaltul cerurilor!»
Cristos trăiește! Cristos este viața noastră!

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc

A cincea duminică din Postul Mare

5post„Au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc,  i-au zis: «Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.  Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?»  Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.  Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: «Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!»  Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ.  Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.  Isus s-a ridicat şi i-a spus: «Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?» Ea i-a zis: «Nimeni, Doamne». Isus i-a spus: «Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!»" (Lc 8,3-11)

Legea prevedea că această femeie trebuia pedepsită. Isus era fără păcat și putea să arunce primul cu piatra... Dar El merge dincolo de legea care prevedea lapidarea. Nu îi spune femeii că adulterul nu este păcat. Dar Isus nu o condamnă, o iartă.

Milostivirea este un lucru greu de înțeles: nu șterge păcatele, pentru că este iertarea lui Dumnezeu cea care șterge păcatele. Dar milostivirea este modul în care Dumnezeu iartă păcatele. Apoi Isus o sfătuiește pe femeie să nu mai păcătuiască.

Aici se vede atitudinea milostivă a lui Isus: apără pe păcătos de dușmani, apără păcătosul de o condamnare dreaptă. Dumnezeu iartă nu printr-un decret, dar cu o mângâiere. Dumnezeu ne iartă mângâind rănile produse de păcat în noi pentru că El este implicat în iertare, este implicat în mântuirea noastră.

Rugăciune
Isuse, câți dintre noi nu ar merita o condamnare dreaptă. Dar tu ne ierți. Tu nu ne ierți printr-un decret, dar cu o mângâiere. Tu ne ierți cu milostivire. Și ne spui să mergem și să nu mai păcătuim. Cât e de mare milostivirea ta!

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc

A patra duminică din Postul Mare

4post„Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora.” (Lc 15,20-28)

Fiul cel mic se gândea că merită o pedeapsă din cauza păcatelor sale, iar fiul cel mare se aștepta la o recompensă pentru serviciile sale. Fiul cel mic îi reprezintă pe aceia care tânjesc după milostivire și iertare și cred că nu o merită... Fiul cel mare îi reprezintă pe aceia care se cred drepți și se întreabă dacă merită să trudească fără să primească ceva în schimb... Amândoi au nevoie de milostivirea Tatălui.

Cei doi frați nu vorbesc între ei, au istorii diferite, dar aceeași mentalitate: dacă faci binele primești un premiu, dacă faci răul ești pedepsit. Aceasta nu e logica lui Isus! Tatăl face sărbătoare pentru redobândirea fiului cel mic și vrea să împărtășească bucuria cu fratele cel mare. Fără fiul cel mic, și fiul cel mare încetează să fie frate... Fiul cel mare poate decide să se unească la bucuria tatălui sau să refuze.  Bucuria cea mai mare a Tatălui este ca cei doi fii să se recunoască frați.

Rugăciune
Isuse, Tu ne înveți  că toți avem nevoie să intrăm în casa Tatălui și să participăm la bucuria sa, la sărbătoarea milostivirii și a fraternității. Să nu uităm niciodată că, în orice situație ne-am afla, Tatăl ne iubește și așteaptă întoarcerea noastră. Dă-ne harul de a ne deschide inimile pentru a fi „milostivi precum Tatăl”! Amin.

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc

 

A treia duminică din Postul Mare

3post„Au venit unii care i-au povestit [lui Isus] despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. El le-a răspuns: «Credeți voi că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel. Sau credeți că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel»”. (Lc 13, 1-5)

În fragmentul evanghelic, Isus face aluzie la două evenimente tragice din acel timp care au produs multă vâlvă. Isus cunoaște mentalitatea superstițioasă a ascultătorilor săi și faptul că ei interpretează greșit acele evenimente. Ei gândesc că, dacă acei oameni au murit în mod atât de tragic, înseamnă că Dumnezeu i-a pedepsit pentru vreun păcat grav pe care l-au comis, în alte cuvinte: „au meritat”.

Isus refuză categoric această viziune, pentru că Dumnezeu nu permite tragediile pentru a pedepsi păcatele, și afirmă că acele sărmane victime nu erau deloc mai rele decât alții. Mai degrabă, Isus ne invită să luăm aminte, din aceste întâmplări dureroase, la o avertizare care ne privește pe toți, pentru că toți suntem păcătoși: „Dacă nu vă convertiți, cu toții veți pieri la fel”.

Rugăciune:
Isuse, dă-ne harul de a asculta chemarea ta de a ne schimba inima. Să abandonăm compromisurile pe care le facem cu răul, cu ipocriziile noastre, și să schimbăm direcția vieții noastre pornind cu hotărâre pe calea Evangheliei. Amin.

Reflecții extrase din predicile Papei Francisc