În septembrie 2019, Papa Francisc a dat Bisericii scrisoarea apostolică Aperuit illis, cu care a dorit să instituie Duminica Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca creștinii din toată lumea să se concentreze mai mult „asupra marii valori pe care Cuvântul lui Dumnezeu îl ocupă în existența lor zilnică” (AI 2).

     Prin urmare, în fiecare an, duminica a III-a din timpul de peste an va fi pentru comunitatea creștină din lumea întreagă Duminica Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca noi, creștinii, să creștem în dorința și în angajamentul de a cunoaște, aprofunda și răspândi Sfânta Scriptură. Să nu lăsăm Biblia rătăcită pe un raft în bibliotecă, să adune praful, dar să o luăm în mâini, să o deschidem, să o citim, pentru a ne hrăni și întări credința în Cristos, și pentru a-l vesti prin viața noastră.

     Nu întâmplător a fost aleasă această zi. Papa Francisc a dorit ca Duminica Cuvântului lui Dumnezeu să fie celebrată aproape de „Săptă-mâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor” și „Ziua de dialog cu evreii”. Așadar, această zi are o importanță ecumenică: ascultarea ace-luiași Cuvânt al lui Dumnezeu să ne conducă pe drumul spre unitate.

     Logoul pentru Duminica Cuvântului lui Dumnezeu ilustrează drumul ucenicilor spre Emaus, cărora li se alătură Isus Înviat (cf. Lc 24, 13-35). Pictura este realizată de o soră benedictină din Egipt. Observăm că Isus ține în mână sulul, adică Sfânta Scriptură; asta înseamnă că promisiunile Scripturii se împlinesc în Isus și, de asemenea, că El este Cuvântul viu. Ucenicii, un bărbat și o femeie, au privirile îndreptate spre Isus; toți trei sunt în mișcare. Steaua din dreapta este simbolul misiunii de evanghelizare. Acest logo ne sugerează că nucleul Duminicii Cuvântului lui Dumnezeu este vestirea lui Isus Cristos Înviat de către noi, ucenicii săi: o vestire plină de bucurie și de entuziasm.

„Când ne rugăm, noi îi vorbim lui Dumnezeu, dar când citim Biblia, Dumnezeu ne vorbește” (Sf. Isidor de Sevilla).

„Este profundă legătura dintre Sfânta Scriptură și credința credincioșilor. Deoarece credința provine din ascultare și ascultarea este centrată pe cuvântul lui Cristos (cf. Rom 10,17), invitația care rezultă este urgența și importanța pe care credincioșii trebuie să le rezerve ascultării Cuvântului Domnului fie în acțiunea liturgică, fie în rugăciunea și reflecția personală” (Aperuit illis 7).

„Cristos Isus bate la ușa noastră prin Sfânta Scriptură; dacă ascultăm și deschidem ușa minții și a inimii, atunci el intră în viața noastră și rămâne cu noi” (Aperuit illis 8).

„Ziua dedicată Bibliei vrea să fie nu „o dată pe an”, ci o dată pentru tot anul, pentru că avem nevoie urgentă să devenim familiari și intimi ai Sfintei Scripturi și ai Celui Înviat, care nu încetează să frângă Cuvântul și Pâinea în comunitatea credincioșilor. Pentru aceasta, avem nevoie să intrăm în familiaritate constantă cu Sfânta Scriptură, altminteri inima rămâne rece și ochii rămân închiși, afectați cum suntem de nenumărate forme de orbire” (Aperuit illis 8).

„Cuvântul lui Dumnezeu este în măsură să deschidă ochii noștri pentru a ne permite să ieșim din individualismul care conduce la asfixie și la sterilitate, în timp ce deschide larg drumul împărtășirii și al solidarității” (Aperuit illis 13).

„Să citim Biblia cu o imensă afecțiune și devoțiune, precum un fiu aflat departe de casa tatălui, și care îi citește scrisoarea. Biblia, de fapt, este scrisoarea Tatălui Ceresc, trimisă fiilor săi, oamenii. Să o citim! În ea vom găsi calea către cer” (Fer. Giacomo Alberione).

________________________________________
Material îngrijit de Fiicele Sfântului Paul
www.pauline.ro