A ELIBERA INIMA

Semnificaţia termenului „inimă”

În această ultimă parte a itinerarului, pr. Alberione ne propune două căi pentru a ne elibera inima de ceea ce împiedică ca iubirea lui Dumnezeu să locuiască în ea.

În spiritualitatea clasică, cuvântul inimă nu este un termen vag, ci are o semnificaţie precisă: omul dotat cu simţuri. Deci inima se referă la:

1. SIMŢURI
2. şi SENTIMENTE (pasiuni)

Trebuie să ELIBERĂM simţurile şi pasiunile pentru ca iubirea lui Dumnezeu, ce ne este dată în mod continuu, să-şi afle locuinţă în inima noastră. Dacă noi avem o inimă împietrită, o inimă dezordonată, nu percepem iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este o dificultate foarte mare. Mulţi oameni, chiar şi creştini, spun: eu nu simt iubirea lui Dumnezeu. Şi nu pot s-o simtă dacă nu au inima liberă.

1. Calea pentru purificarea SIMŢURILOR

Pr. Alberione spune că trebuie să ne convertim simţurile la Evanghelie. Acesta este un lucru foarte important deoarece noi rămânem foarte legaţi de o schemă intelectuală. Viaţa creştină este a gândi anumite lucruri. Însă nu ne gândim niciodată că trebuie să învăţăm A-L IUBI PE DUMNEZEU CU SIMŢURILE: cu vederea, cu auzul, cu simţul tactil, cu gustul şi chiar cu mirosul. Acesta este un pasaj primordial al vieţii spirituale. Sf. Bernard, în opera sa „Despre datoria de a-l iubi pe Dumnezeu”, scrie: Cine nu începe să-l iubească pe Dumnezeu cu simţurile, nu-l va iubi niciodată. 

Descarcă (249 kB)

Dacă vrei să asculţi în limba italiană