Prezentarea itinerariului

A DEVENI ISUS: MISTICA CREŞTINĂ A FERICITULUI GIACOMO ALBERIONE

Pr. Giuseppe Forlai ne oferă, în cinci etape, o atentă „lectură” a experienţei spirituale a fondatorului Familiei Pauline, fericitul Giacomo Alberione, pe care acesta ne-a transmis-o în cartea sa „Donec formetur Christus in vobis” („Până când Cristos se va forma în voi” – Gal 4,19). Pr. Giuseppe a surprins liniile esenţiale ale spiritualităţii pauline pe care le-a reelaborat în mod inteligent şi simplu pentru a ni le oferi ca o invitaţie de a intra în mod mai profund în inima acestei spiritualităţi.

Papa Paul al VI-lea spune că pr. Alberione, „mereu atent să scruteze semnele timpului”, adică să găsească cele mai geniale forme de a ajunge la oameni, de a le vesti Evanghelia, a dat Bisericii noi instrumente pentru a se exprima. Pr. Alberione a pus la fundamentul apostolatului său de evanghelizare cu mijloacele de comunicare socială – pentru el şi fiii săi spirituali – urmarea lui Isus Învăţătorul, Adevărul, Calea şi Viaţa, fiind convins că „operele lui Dumnezeu se fac cu oamenii lui Dumnezeu”.

Pornind de la marea sa iubire, Isus Învăţătorul, Fondatorul Familiei Pauline ne indică un drum de vindecare a facultăţilor noastre (minte, voinţă şi inimă) pentru a ne putea trăi în mod deplin vocaţia la care Dumnezeu ne-a chemat pe toţi: de a ne cristifica, de a deveni persoane în care „trăieşte Cristos” (Gal 2,20).

  • Isus este Adevărul deoarece ne vindecă mintea de gândurile ce nu sunt conforme Evangheliei;
  • Isus este Calea deoarece ne vindecă voinţa de alegerile greşite; 
  • Isus este Viaţa deoarece ne vindecă inima de sentimentele greşite.

Harul este cel care vindecă. Noi trebuie doar să ne lăsăm vindecaţi. Iar apoi, harul Duhului Sfânt îl plăsmuieşte în noi pe Cristos.

Iată cele 5 teme propuse de pr. Giuseppe ce ne introduc în spiritualitatea paulină:

I. OMUL ŞI PREOTUL
II. CELE TREI IUBIRI ALE FERICITULUI GIACOMO ALBERIONE
III. ADEVĂRUL CARE VINDECĂ
IV. CALEA DORINŢELOR
V. A ELIBERA INIMA

Autorul itinerarului:

Pr. Giuseppe Forlai, născut în 1972, a obţinut doctoratul în teologie cu specializarea în mariologie la Facultatea de Teologie Marianum, iar apoi a studiat filozofie politică şi etică la Universitatea Tor Vergata (Roma). Între anii 1999 -2003 a fost capelan în închisorile din Roma. În prezent, este profesor de religie în diverse licee şi colaborator în Pastorala şcolară. Face parte din „Institutul Isus Preot”, una din cele 10 ramuri ale Familiei Pauline fondate de fer. Giacomo Alberione. Este autor a numeroase cărţi („Cristos trăieşte în mine. Propunerea spirituală a pr. Giacomo Alberione”; „A-l întâlni pe cel neaşteptat. Viaţa creştină pentru oamenii perplecşi”). 

OMUL ŞI PREOTUL

Fericitul Giacomo Alberione este una dintre marile figuri de maeştri de spiritualitate şi de viaţă creştină din panorama italiană a ultimelor două secole care trebuie redescoperit pentru că are multe de spus; poate că are de spus tot. El a elaborat un itinerar precis de viaţă spirituală ce poate fi foarte folositor nu doar persoanelor consacrate sau preoţilor, ci tuturor laicilor.

Viaţa şi misiunea pr. Giacomo Alberione

Pr. Alberione este un preot din dieceza de Alba, Italia. Se naşte la San Lorenzo di Fossano, un mic sat din Cuneo, pe data de 4 aprilie 1884. La 29 iunie 1907 este sfinţit preot la Alba. După această dată, va începe să se dedice fondării marii sale opere, FAMILIA PAULINĂ: o serie de institute pentru toate stările de viaţă care au misiunea de a-l da lumii pe Isus Învăţătorul, Adevărul, Calea şi Viaţa. Adică de a vesti Evanghelia în mod integral, o Evanghelie care converteşte, care dă viaţă minţii, inimii şi dorinţelor. Aşadar Cristos total care atinge toate dimensiunile persoanei.

Vestirea Evangheliei se realizează cu toate mijloacele, spune pr. Alberione, mai ales cu mijloacele cele mai rapide; aşadar cu instrumentele de comunicare socială. Astfel el devine un precursor al folosirii mijloacelor de comunicare pentru a predica Evanghelia.  

Descarcă (209 kB)
Dacă vrei să asculţi
în limba italiană

ADEVĂRUL CARE VINDECĂ

În această parte a itinerarului, pr. Alberione ne explică cum Isus Adevărul ne vindecă mintea. În Evanghelia după sfântul Matei, Isus ne spune: Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău (Mt 22,37). În textul grec nu este „din toată mintea ta”, ci „în toată mintea ta”, fapt ce constituie un detaliu foarte interesant. Noi nu trebuie să-l iubim pe Domnul cu toată mintea noastră, în sensul că, din când în când, trebuie să ne gândim la el; ci trebuie să-l iubim ÎN toată mintea noastră: adică trebuie SĂ GÂNDIM CA ISUS. Mintea noastră trebuie „să funcţioneze” asemenea gândirii lui Isus. Sfântul Paul spunea: „noi avem gândirea lui Cristos” (1Cor 2,16).

Această convertire, această transformare a minţii este chiar obiectul invitaţiei lui Isus: „Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15). Convertirea (termen pe care l-am auzit de atâtea ori: metanoia: cuv. gr., „schimbare de mentalitate”) nu este schimbarea modului de a acţiona sau a obiceiurilor, ci este schimbarea mentalităţii. Atunci, spune pr. Alberione, lucrul cel mai important de făcut este acela de a ne schimba gândirea. 

Descarcă (231 kB)
Dacă vrei să asculţi
în limba italiană


A ELIBERA INIMA

Semnificaţia termenului „inimă”

În această ultimă parte a itinerarului, pr. Alberione ne propune două căi pentru a ne elibera inima de ceea ce împiedică ca iubirea lui Dumnezeu să locuiască în ea.

În spiritualitatea clasică, cuvântul inimă nu este un termen vag, ci are o semnificaţie precisă: omul dotat cu simţuri. Deci inima se referă la:

1. SIMŢURI
2. şi SENTIMENTE (pasiuni)

Trebuie să ELIBERĂM simţurile şi pasiunile pentru ca iubirea lui Dumnezeu, ce ne este dată în mod continuu, să-şi afle locuinţă în inima noastră. Dacă noi avem o inimă împietrită, o inimă dezordonată, nu percepem iubirea lui Dumnezeu. Aceasta este o dificultate foarte mare. Mulţi oameni, chiar şi creştini, spun: eu nu simt iubirea lui Dumnezeu. Şi nu pot s-o simtă dacă nu au inima liberă.

1. Calea pentru purificarea SIMŢURILOR

Pr. Alberione spune că trebuie să ne convertim simţurile la Evanghelie. Acesta este un lucru foarte important deoarece noi rămânem foarte legaţi de o schemă intelectuală. Viaţa creştină este a gândi anumite lucruri. Însă nu ne gândim niciodată că trebuie să învăţăm A-L IUBI PE DUMNEZEU CU SIMŢURILE: cu vederea, cu auzul, cu simţul tactil, cu gustul şi chiar cu mirosul. Acesta este un pasaj primordial al vieţii spirituale. Sf. Bernard, în opera sa „Despre datoria de a-l iubi pe Dumnezeu”, scrie: Cine nu începe să-l iubească pe Dumnezeu cu simţurile, nu-l va iubi niciodată. 

Descarcă (249 kB)
Dacă vrei să asculţi
în limba italiană

CELE TREI IUBIRI ALE FERICITULUI GIACOMO ALBERIONE

Cele trei puncte de referinţă pentru a înţelege spiritualitatea paulină a pr. Alberione sunt:

    • Isus Învăţătorul Adevărul, Calea şi Viaţa
    • sfântul apostol Paul
    • Maria, Regina Apostolilor.

Întreaga spiritualitate paulină se centrează în jurul acestor trei nume asupra cărora ne vom opri în această prezentare:

a) Isus Învăţătorul Adevărul, Calea şi Viaţa

• Isus Învăţătorul

În evangheliile sinoptice, Isus este numit „ÎNVĂŢĂTOR”, definiţie pe care însuşi Isus şi-o dă:
Unul este învăţătorul vostru: Cristos (cf. Mt 23,8).

Avem această caracteristică: Isus este unicul Învăţător. Isus este un Învăţător exclusiv: nu există mai mulţi învăţători, este doar el.

Isus nu este numai un Învăţător care se ascultă, ci un Învăţător aşa cum era înţeles pe vremea lui. Învăţătorul se urma. Nu se mergea la lecţii, ci se trăia chiar cu el.

 

Descarcă (249 kB)
Dacă vrei să asculţi
în limba italiană
  
 

CALEA DORINŢELOR

În dezvoltarea acestei teme vom vedea cum este voinţa noastră, de ce aceasta este echivocă şi ce ne propune pr. Alberione pentru a vindeca voinţa, pentru a uniforma voinţa noastră la cea a lui Dumnezeu. El spune într-una din rugăciunile sale: „Fie ca şi noi să punem picioarele pe urmele lui Isus”, deci:

• şi noi să mergem unde merge el
• să facem ceea ce face el
• şi, mai ales, să dorim ceea ce doreşte el.

Voinţa umană este rănită

Pr. Alberione ne zice că primul şi cel mai important har este cel de a ne cunoaşte pe noi înşine. Deseori, în scrierile sale, el îl citează pe sfântul Augustin: „Să mă cunosc pe mine, să te cunosc pe Tine” („Confesiuni”). Este foarte important să cunoaştem cum funcţionează voinţa noastră. Aici, Fondatorul Familiei Pauline este foarte aproape de sf. Tereza de Avila care scria că „cunoaşterea a ceea ce este în lumea mea interioară este pâinea zilnică a adevăratului om spiritual”. Şi pr. Alberione doreşte ca noi să mestecăm bine această pâine zilnică a interiorităţii noastre cu tot ceea ce este mai mult sau mai puţin bun, dar s-o facem cu multă sinceritate.

Descarcă (249 kB)
       
Dacă vrei să asculţi
în limba italiană