Inima şi sufletul Familiei Pauline

„Am urcat la altar purtând acest ideal: «Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine». Îmi este foarte drag să-i mulţumesc în mod explicit sfintei Fecioare deoarece fiecare preot iese din inima sa; iar eu am ieşit din inima ei cu o abundenţă de afecţiune, de griji, de providenţă, de har, de viaţă”.

La data de 19 octombrie 1919, Giuseppe este sfinţit preot. Această sfinţire a marcat o dată istorică pentru Familia Paulină: era primul preot al noii congregaţii. Sfinţirea sa preoţească nu doar confirma binecuvântarea lui Dumnezeu asupra operei noi, dar declara că apostolatul mijloacelor de comunicare socială este în Biserică şi pentru Biserică o slujire preoţească. Giuseppe, căruia i se dă numele de Timoteo (primul discipol al sf. Paul), era primul preot paulin care era hirotonit pentru o slujire nouă în Biserică.

Văzând că opera sa era suficient de dezvoltată la Alba, pr. Alberione a înţeles că a venit momentul să se împlanteze şi la Roma. El scria: „Sunt sigur că Învăţătorului divin îi place să aibă la Roma alături de vicarul său, alături de Evanghelia vorbită şi «Evanghelia» tipărită”.

Pentru această primă fondare, pr. Alberione s-a gândit la pr. Timoteo: „Te trimit la Roma pentru iubirea şi fidelitatea ta faţă de Papa”. Cu aceste cuvinte s-a despărţit de preaiubitul său fiu, după ce l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat în seara de 14 ianuarie 1926.

Prima ieşire pe care a făcut-o pr. Timoteo împreună cu grupul de adolescenţi cu care fusese trimis la Roma a fost la bazilica „Sfântul Paul” pentru a celebra sfânta Liturghie la mormântul Apostolului: în acea zi, tinerii paulini primeau de la sfântul Paul moştenirea inimii apostolului: Evanghelia, sufletele!

În 1936, pr. Timoteo este rechemat la Alba ca superior al casei mamă care, pe atunci, avea câteva sute de paulini: preoţi şi fraţi, cu toţii consacraţi apostolatului evanghelizării cu mijloacele de comunicare socială.

Aici îl aştepta pe pr. Timoteo o nouă responsabilitate: congregaţiile feminine, care la acea dată erau doar două: Fiicele Sfântului Paul şi surorile Discipolele Învăţătorului Divin.

Spunea el: „Acum mi se pare că văd clar; mi se arată tot mai clar această a doua slujire: să păstrez, să interpretez, să fac să pătrundă, să curgă spiritul şi îndrumările pr. Alberione. Iar eu accept în spirit de umilinţă această slujire cu suflet docil, afectuos, sincer”.

Spusele pr. Timoteo sunt confirmate de pr. Alberione:

„Pr. Timoteo a fost Maestrul care pe toţi îi preceda cu exemplul, care-i învăţa pe toţi, care-i consola pe toţi, care construia totul cu rugăciunea sa luminată şi caldă; înţelegea totul şi sufletul său se comunica tuturor; s-a făcut mereu totul pentru toţi; a fost primul considerându-se ultimul; foarte sensibil, foarte docil, foarte delicat.
A scris, aş putea spune, în fiecare suflet de preot, în fiecare discipol al Învăţătorului divin, în sufletul fiecărei Fiice a Sfântului Paul, în fiecare soră Discipolă a Învăţătorului Divin şi în sufletele tuturor celor care intrau în contact cu el pentru relaţii de natură spirituală, socială, economică.
El a fost inima şi sufletul Familiei Pauline. Eu nu am pe nimeni care, asemenea lui, să-mi împărtăşească sentimentele şi sufletul, care să aibă grijă de voi cu atâta afecţiune generoasă”.