Prin mijlocirea venerabilei sr. Tecla Merlo

Aducem la cunoştinţa cititorilor povestirea unui eveniment al cărui protagonistă a fost sr. Graziana Lo Scialpo FSP, pe când era misionară în Venezuela.

Era 3 august 1965. Am plecat dis-de-dimineaţă din Caracas la Barquisimeto pentru a deschide acolo o comunitate nouă. Am pregătit cele necesare pentru primele zile. Am pus în maşină diverse cutii cu cărţi ce urmau să fie depozitate într-un local, tablourile noastre ce îi reprezentau pe Isus Învăţătorul, Maria, Regina Apostolilor, pr. Alberione şi sr. Tecla, numită de noi Prima Maestra, care de curând plecase la Domnul. Timpul era frumos şi am intrat imediat cu maşina pe autostrada spre Barquisimeto. Ne-am început călătoria cu cântecul Magnificat, rugăciunile de dimineaţă şi rozariul.

După 4 ore de călătorie, la jumătatea drumului nostru, mi-am dat seama că benzina era pe terminate. Ne-am oprit să facem plinul. Apoi ne-am reluat drumul fără să ne dăm seama că, închizând rezervorul, rămăsese o lungă dâră de benzină ce cobora până la roata din spate. După câţiva km am văzut o flacără urcând din acea parte. I-am spus imediat sorei care conducea să se oprească deoarece focul era deja înalt de circa 2 m. Mi-a răspuns: „Nu reuşesc să frânez”. Iar eu: „Pune frâna de mână”.
Cuprinsă de panică, am început să ţip: „Prima Maestra, salvează-ne!” Am repetat de mai multe ori cuvintele acestea. La un moment dat, maşina s-a oprit printr-o lovitură. Coborâte din maşină, ne-am dat seama că eram la marginea unei prăpăstii. Fiecare dintre noi încerca să potolească flacăra: fie cu iarbă, fie cu pământ, fie cu şorţul. Dar flacăra nu părea deloc să se micşoreze. Dintr-o dată, vedem cum două mâini cu un extinctor mare din 3, 4 suflări a stins flacăra. Ce uşurare! Ne-am întors imediat ca să-i mulţumim salvatorului nostru, dar nu era nimeni, în nicio parte. În acel moment, mi-a venit spontan să exclam: „Mulţumesc, Prima Maestra! Domnul, prin mijlocirea ta, ne-a salvat de la a cădea în prăpastie şi de la a muri arse!”

În timp ce ne strângeam lucrurile risipite pe stradă pentru a le curăţa şi a le repune în maşină, au ajuns la noi 2 maşini cu gărzile forestiere şi, văzându-ne preocupate şi speriate, ne-au întrebat motivul. Le-am povestit cele întâmplate, iar acestea ne-au spus: „Surorilor, cu adevărat vi s-a întâmplat un miracol; mulţumiţi-i Domnului că v-a salvat”.
Iar pe Prima Maestra o simţim ca pe mama noastră dragă!

„Cooperatorul Paulin”, nr. 7/2006
sr. Graziana Lo Scialpo, Fiicele Sfântului Paul