Vreau, vreau, vreau

Micul apostol dorea să progreseze pe plan spiritual, să urce fără oprire, să se purifice din zi în zi. Era incredibil cât de mult încerca să se controleze singur. A scris în carneţelul său: „Promit să nu mă las purtat niciodată de mânie”. Era unul dintre punctele sale slabe şi acest lucru l-a costat foarte mult deoarece avea un temperament de foc.

Lucrul cel mai important pentru Maggiorino era să devină mai bun. În diverse ocazii, le spunea colegilor săi: „A vrea înseamnă a putea... cine vrea, devine sfânt... sfinţii nu se lasă descurajaţi de dificultăţi”. „Eu vreau să devin sfânt”. „Doresc să progresez puţin în fiecare zi”.

„Cu harul lui Dumnezeu şi al Mariei, vreau să devin sfânt, mare sfânt, curând sfânt... Să spun în fiecare zi: vreau, vreau, vreau”. Aceste cuvinte şi le-a fixat pe hârtie şi mai mult în inimă, şi le repeta de fiecare dată când trebuia să facă vreo acţiune importantă.

A progresat gradual, fără întrerupere: începând de la rugăciune. „Cine se roagă se mântuieşte”. Rugăciunea era pentru Maggiorino marele său angajament.
Rugăciunea sa era deschisă către nevoile lumii întregi. Se ruga pentru toţi.
A ajuns la un nivel de intimitate cu Domnul încât putea spune: „În Împărtăşanie îl primi pe Isus. El ne intră în inimă, ne ia viaţa noastră şi pune viaţa sa”.
Invitaţia pe care şi-o adresa lui însuşi „lasă-l pe Isus să trăiască în tine” era „trăită” cu simplitate.

Pe data de 1 ianuarie 1918, ultimul an din viaţa sa, Maggiorino scria în carneţel: „An nou, viaţă nouă. Vreau să devin sfânt”. Acesta era gândul care îl asorbea cu totul; la 14 ani ajunsese deja la această culme. De acum era gata să-şi ia zborul.

Spre Paşte a început să se simtă obosit, să lucreze cu dificultate. I-a fost diagnosticată pleurită cu apă.

Iată un scurt dialog avut cu pr. Alberione înainte de a pleca acasă datorită bolii: „Cu care intenţii îţi oferi suferinţele?” „Ca să fac penitenţă pentru păcatele mele, pentru această Casă, pentru apostolatul Presei şi pentru intenţiile d-stră”. „Eşti dispus la totul?” „Da, la totul”. „Şi să mergi în Paradis dacă Domnul vrea?” „Da, şi la aceasta”.

Pe patul de moarte, Maggiorino şi-a exprimat această dorinţă: „Dacă merg în Paradis, vreau să mă rog mult, mult pentru apostolatul cu mijloacelor de comunicare”.

Pe 27 iulie, într-o sâmbătă, Maria a venit pentru a culege floarea vieţii sale şi a o planta în grădina veşnică.