Marele ideal

În noua casă, Maggiorino a început gimnaziul sub călăuzirea a 3 învăţători de excepţie: pr. Alberione, pr. Timoteo şi pr. Chiesa. Primii doi au fost declaraţi fericiţi de Biserică, iar ultimul este venerabil.
La şcoala unor astfel de maeştri, nu este de mirare că Maggiorino a dorit să ardă etapele.

Într-o zi, după ce l-a ascultat pe pr. Alberione vorbindu-i despre Presa Bună, Maggiorino s-a dus la acesta şi i-a spus: „Eu mă pun cu totul în mâinile tale; acum şi pentru totdeauna, cu totul: condu-mă pe strada pe care mi-ai indicat-o în seara asta”. „Dar vor fi multe sacrificii de făcut...”- i-a răspuns părintele. „Nu contează; sper că Domnul şi sf. Paul mă vor ajuta”.

Maggiorino considera Congregaţia ca fiind calea spre idealul său. Iată cum vorbeşte într-o meditaţie făcută în scris:

„Cine este capul? Isus.
De cine trebuie să ascult? De Isus reprezentat de pr. Alberione.
Care este scopul? Scopul este de a face buni apostoli ai Presei Bune.
Cine vrea aceasta? Dumnezeu.
Ce spirit trebuie să-mi asum? Spiritul lui Dumnezeu, care îmi este dat prin pr. Alberione".

Iar acestea, pentru el nu erau simple cuvinte, ci fapte şi viaţă.
Se poate spune în mod literar că el nu mai avea nicio altă aspiraţie şi niciun alt gând. Ceea ce spunea, discuţiile din timpul recreaţiei, studiul, rugăciunea, munca, totul era îndreptat spre a realiza şi a dobândi idealul său. Se părea că el nu mai simţea nimic altceva. Nu se mai interesa de lucrurile materiale.

El scrisese: „Şcoala este un templu, Adevărul este Dumnezeu”. Dacă nu studia bine, cum ar fi putut spera să devină un scriitor bun, un apostol al Presei Bune care este puterea timpurilor moderne? „Presa este prima putere care conduce lumea... să zdrobim presa rea deoarece este un flagel mai rău decât ciuma, decât foametea, decât războiul”. Între timp trebuia să înveţe, să înţeleagă.

Ştia că nu-i suficient instrumentul tehnic pentru a tipări. Era convins că, înainte de toate, era necesar să intre în posesia „cuvântului”.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu şi sub protecţia sfântului Paul, doresc să-mi consacru viaţa întreagă apostolatului presei... Maşina de tipărit este amvonul nostru, deci voi studia pentru a şti să comunic”.

Faţă de Cuvântul lui Dumnezeu avea o veneraţie deosebită şi a fost fericit să-l citească şi să-l tipărească. În munca de tipografie, în 18 luni a progresat cât, în mod normal, se poate progresa în 3 ani. Le spunea colegilor: „Noi azi am expediat peste 10.000 de reviste. Care predicator are o asemenea audienţă?