Să trăim Euharistia!

Astăzi, în sărbătoarea Corpus Domini, să cerem trei haruri: credință euharistică, viață euharistică, pietate euharistică.
1. Să cerem harul de a crește în credința euharistică; să credem în misterul de iubire care este Euharistia. Totul din tabernacol! Să avem o minte unică cu Isus euharistic!
2. Să cerem harul de a trăi o viață euharistică. Fie ca întreaga zi, întreaga viață să graviteze în jurul euharistiei.
3. Să cerem o pietate euharistică. Să obținem de la Sfânta Liturghie, de la sfânta împărtășanie, de la vizitele pe care le facem lui Isus euharistic maximul rod.
Un pericol – în special în ceea ce privește împărtășania - este acela de a dezvolta doar o parte: pietatea euharistică. În schimb, este necesară o devoțiune completă: să ne unim cu Isus cu mintea, cu voința, cu inima, cu trupul. Împărtășania trebuie să ne transforme. Nu trebuie să spunem doar: „Doamne, eu îți ofer”, ci „Eu mă ofer... ”. După Împărtășanie, să reînnoim dăruirea noastră lui Dumnezeu. Să-i oferim întreaga noastră ființă, în mod special:

a) Mintea. Mintea este o facultate care conduce. Dacă un șofer conduce bine mașina, călătorii sunt în siguranță, dar dacă pierde controlul... Este mai ușor să se conducă voința și inima decât mintea. Câte fantezii inutile avem, câte gânduri prostești!
Să facem în așa fel încât mintea noastră să fie mintea lui Isus: să avem gândurile lui. De ce să ne preocupăm de un lucru sau de altul? De ce să risipim energiile prețioase ale minții? Toate gândurile să fie ale lui Dumnezeu! Cu ajutorul harului care ne vine de la Împărtășanie să-i oferim mintea lui Isus. Mintea are o importanță maximă: fără minte nu putem face niciun merit, așa cum nu putem face niciun păcat.
Primul dar pe care să i-l facem Domnului este de a-i oferim o minte nevinovată. O minte inocentă care să se ocupe de Dumnezeu, de lucrurile lui, de planurile pe care El le are asupra mea.
b) Să-i dăruim voința, adică să avem o voință nevinovată care să nu fie amestecată cu capriciile noastre, ci care să îmbrățișeze voința lui Dumnezeu.
c) Să-i dăruim o inimă nevinovată! O inimă care să nu se mai lase condusă de afecțiuni, de gusturi umane, ci care să aibă dispozițiile Preasfintei Fecioare când a spus: „Fie mie după voința ta” (Lc 1,38).
d) Nevinovăția trupului: mâinile să nu meargă unde nu trebuie să meargă; trupul să nu se odihnească mai mult decât este necesar, altfel se cade în lene... Un trup nevinovat din iubire, luând putere din Euharistie.
O nevinovăție completă! Dar totul de la Euharistie, prin mijlocirea Mariei. Prin împărtășanie, noi primim ceva de la Maria. Ea care a format trupul și inima neprihănită a lui Isus, dându-i, într-un anumit sens, ceva din curăția sa, va face și din noi persoane cu sufletul curat.

Fericitul Giacomo Alberione