Sfântul Iosif: omul fidel voinței divine

„Iosíf, fiul lui Davíd, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. (Mt 1,20-21)

Sfântul Iosif a fost omul fidel misiunii primite. Domnul i-a dat sfântului Iosif trei sarcini:
* Trebuia să fie păzitorul feciorelnic al Mamei lui Dumnezeu. În fața oamenilor el ținea ascuns misterul conceperii feciorelnice a lui Isus. El o apăra pe Maria în călătorii și în mijlocul dificultăților, așa cum a făcut la Betleem, în Egipt sau când Isus s-a pierdut și a fost regăsit în templu. 
* Trebuia să fie tatăl purtător de grijă al lui Isus. De el este salvat copilul; sub autoritatea lui, Isus practica virtuțile domestice; cu el copilul lucra, se ruga, sfințea casa prin trăirea virtuților.
* Trebuia să apară în fața oamenilor ca fiind tatăl lui Isus: „Nu este oare acesta fiul lemnarului?” (Mt 13,55); trebuia să dispară de pe scenă pentru ca să poată străluci în marea sa lumină Isus; apoi trebuia să devină protectorul marii familii creștine, Biserica, de-a lungul secolelor.

 Iar sfântul Iosif a corespuns planului lui Dumnezeu cu docilitate. El nu dorea altceva decât să împlinească voința divină. Dispoziția sa era de iubire și de umilință: Dumnezeu putea dispune de el conform dorințelor și planurilor sale pline de iubire. Cu cât o persoană se află în aceste dispoziții, cu atât mai mult Dumnezeu face lucruri mari prin ea și este înălțată la o mare perfecțiune: Domnul locuiește și acționează în ea. Dumnezeu l-a putut pregăti pe Iosif să aibă grijă de cele două comori ale sale: Isus și Maria. Dumnezeu a acționat prin Iosif mulți ani: de la vestirea nașterii Fiului lui Dumnezeu până în perioada tinereții lui Isus. Dumnezeu l-a folosit pe Iosif pentru a crea și a prezenta lumii modelul omului tăcut, al muncitorului exemplar, al sufletului sfânt.

Sfântul Iosif este chemat, de fapt, omul drept. Cu această expresie Duhul Sfânt îl arată ca fiind omul împodobit cu toate virtuțile. A fost drept în fața lui Dumnezeu deoarece lui Dumnezeu i s-a rugat, i-a adus glorie, de Dumnezeu a ascultat și i-a dăruit întreaga inimă. A fost drept cu aproapele pe care l-a respectat, l-a ajutat și i-a venit în întâmpinare în multe necesități. A fost drept cu sine însuși: a trăit în curăție conform chemării primite, și-a împlinit toate îndatoririle în calitate de soț, de tată purtător de grijă, de muncitor.

Mă întreb:
Am împlinit voința lui Dumnezeu conform vocației mele? Îmi împlinesc în fiecare zi îndatoririle? Mă încredințez în toate dispozițiilor zilnice ale Domnului?

Propunere:
Voi spune în fiecare dimineață Domnului: Iată-l pe servitorul tău și pe fiul servitoarei tale, Maria: vorbește, el te ascultă!

Rugăciune:
O sfinte Iosife, îndreaptă-ți cu bunăvoință privirea asupra mea!
Ajută-mă să împlinesc cu docilitate voința divină!
Transformă-mi mintea, inima și voința ca să-i pot spune mereu da lui Dumnezeu.
O mare sfinte, aș dori să te imit!
Aș dori ca tu, privindu-mă, să afli în mine un suflet supus cu totul lui Dumnezeu,
așa cum Isus era ascultător în orice lucru.

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione