De ce sunt creat? (II)

Cum doreşte cerbul izvoarele de apă,
aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,
de Dumnezeul cel viu;
când voi veni şi voi vedea faţa lui Dumnezeu?
(Psalmul 42,2-3).

1. Cunoaşterea, iubirea şi slujirea lui Dumnezeu mă conduc către Paradis: „Doamne, ne-ai creat pentru tine, iar inima noastră este neliniştită până nu se va odihni în tine” (sf. Augustin).
Scopul meu nu poate fi nici plăcerea, nici stima, nici bogăţia, nici virtutea, nici puterea, nici ştiinţa. Toate acestea nu sunt infinite, în timp ce inima mea are aspiraţii infinite; toate acestea nu sunt veşnice, în timp ce sufletul meu este nemuritor. Doar Dumnezeu este infinit, doar Dumnezeu este veşnic!

 2. Scopul meu este frumos: Dumnezeu însuşi! Creându-mă, el nu mă putea destina la un scop mai înalt.
Peste puţin: voi fi salvat pentru veşnicie sau voi fi pierdut pentru veşnicie; sau pentru veşnicie fericit, sau pentru veşnicie disperat. Eu sunt cel care aleg: depinde de voinţa şi de viaţa mea.

3. Dumnezeul meu, mântuieşte-mă prin milostivirea ta. Eu ştiu că tu ai pus înaintea mea viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Tu mi-ai spus: „Alege viaţa ca să trăieşti iubindu-l pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând glasul lui şi lipindu-te de el. Căci el este viaţa ta” (cf. Dt 30,19). Tu respecţi libertatea omului. Ştiu aceasta, dar îmi cunosc fragilitatea. Doresc Cerul, dar pasiunile, diavolul, lumea îmi fac război. O Dumnezeule, ajută-mă să nu mă las târât de rău: eliberează-mă de rău; de orice păcat, eliberează-mă Doamne!

Examen de conștiință:

Mă tem de păcat? Evit ocaziile? Evit persoanele periculoase? Mă rog în timpul ispitelor? Dacă din nenorocire am căzut, mă ridic imediat printr-o spovadă bună?

Propunere:

Voi fi atent să nu fac nici măcar un păcat venial; deoarece vreau să mă mântuiesc cu orice preţ.

Rugăciune:

Te rog, o Doamne, luminează-mi mintea; aprinde-mi voinţa; purifică-mi trupul; sfinţeşte-mi sufletul!
Fă să-mi pară rău de greşelile din trecut; să resping ispitele viitoare; să-mi corectez înclinaţiile vicioase şi să cresc în virtuţi conform stării mele de viaţă.

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione